Vino să vezi cum e să fii jurat la un festival de film documentar

Petrecerea. Alexandra Wesolowsi. 16 Martie. - Aşa a început programul juriului liceenilor la care am luat parte la ediţia de anul trecut a One World Romania. De fapt, începutul începutului a fost întâlnirea cu o parte din echipa festivalului: Petra Dobruska, Ioana Brăilescu, Andrei Rus şi Alexandru Solomon, care ne-au primit în lumea festivalului şi ne-au făcut să ne simţim în largul nostru.

Filmele din competiţie au acoperit mai multe secţiuni ale festivalului (precum Trecutul Prezent, În faţa legii, Învăţ şi dezvăţ, Caut ţară sau Arta care mişcă lumea), care au încercat să cuprindă toate domeniile care scârţâie la nivel social şi să prezinte diferite versiuni ale evenimentelor de care auzim sau de care suntem conştienţi în oarecare măsură. Documentarul lui Andreas Wolff şi Stefanie Brockhaus, Poeta, m-a făcut să privesc dintr-o altă perspectivă viaţa femeilor din Arabia Saudită, de care eram conştientă, însă despre care ştiam totuşi atât de puţin. Protagonista nu doar că luptă cu imaginea femeii care este exclusă social, ci şi cu religia şi extremismul, lucru pe care l-am regăsit şi la Erika Cohn, în documentarul Judecătoarea care privește atent înspre problematicile sistemului legal islamic.
Un alt documentar de care îmi amintesc bine este Străini în paradis (r. Guido Hendrikx), care prezintă situaţia refugiaţilor care cer azil politic în Europa şi care trec printr-un proces complex, văzut aici din trei unghiuri. Ceea ce m-a fascinat a fost modul în care rezonăm cu această problemă care nu aparţine doar refugiaţilor, ci care este şi problema noastră, a europenilor, la nivel uman şi politic. Un punct culminant al acestui subiect, văzut prin prisma mobilizării oamenilor pentru a schimba lucrurile în bine, l-am observat şi în Escorta, un film care tulburător vorbeşte tot despre dorinţa de a primi un azil politic. Alte documentare care mi-au făcut cu ochiul din ediţia trecută au fost Procesul: Rusia vs Oleg Senţov (r. Askold Kurov), Tranzit Havana (r. Daniel Abma), Pavlenski - Om şi voinţă (r. Irene Langemann) şi multe altele.

În selecţia noastră au intrat şi filme ce dezvoltau perspectiva familiei, prin prisma mai multor teme: contemporaneitatea (Petrecerea), intimitatea (Licu, o poveste românească de Ana Dumitrescu), originea (Rude, în regia lui Vitaly Mansky), generaţia (Cealaltă parte a tuturor lucrurilor de Mila Turajlic), sexualitatea (Silvana, de Olivia Kastebring, Sexpertul vă răspunde de Vaishali Sinha) şi copilăria (Copiii destinului de Thierry Michel). Majoritatea proiecţiilor erau urmate de discuţii fie cu oameni din domeniu, fie cu regizorii documentarelor, ceea ce pe noi, în calitate de juraţi, ne-a ajutat să înțelegem mai bine contextul filmelor. Poate punctul bonus a venit tocmai de la oamenii din sală, de la elevii care au părut afectaţi şi intenționați să afle mai multe despre subiecte.

Ediţia de anul acesta apare sub o altă tematică, de la get real la get seriously informed despre trecut, mai exact, trecutul de acum 30 de ani din România şi Europa de Est, în contextul Revoluțiilor. O ocazie bună de vedea documentare dedicate drepturilor femeilor, justiţiei sau activismului, însă sub o formă revoluţionară. Eu una aştept cu nerăbdare documentarul lui Dieudo Hamadi. Kinshasa Makambo, pentru că este un vortex de poveşti atât individuale, cât şi colective, care pornesc de la venirea la putere al lui Joseph Kabila, președinte al Republicii Democrate Congo. Pe de altă parte, documentarele lui Sergei Loznitsa (Proces) şi Diego Governatori (Quelle folie) par de neratat. Tu ce documentare ți-ai bifat pentru luna martie?

Fii și tu jurat One World

Din 2013, singurul juriu al festivalului One World Romania este format din cinci liceeni, care vizionează 10 filme documentare și decernează singurul premiu al festivalului. Pentru a face parte din el, trebuie să trimiți un eseu de aprox. 500 de cuvinte pe o temă dată, pe adresa de email juriu@oneworld.ro, până la data de 17 februarie 2019. Anul acesta, tema este următoarea: Descrie o societate sau o comunitate utopică, bazându-te pe propriile experiențe cu grupurile (mai mari sau mai mici) din care faci parte. Pe lângă acest text, nu uită să adaugi și un paragraf în care să povestești care este relația ta cu filmul documentar și de ce ai fi interesat să faci parte din juriu. Mai multe detalii aici.

O altă mărturie de la o fostă membră a juriului liceenilor OWR, aici.