Voluntar de Piatra

Piatra-Neamţ e clar în top 3 oraşe cool din Moldova, iar Filmul de Piatra cel mai cool(t) eveniment din oraș. Aşa că, pentru cei interesaţi de evenimentele de genul, ce ar putea fi mai mişto decât să te bagi ca voluntar?

Filmul de Piatra a fost întotdeauna mai mult sau mai puţin făcut de voluntari. De la cei care se ocupau de selecţia filmelor, de echipament, de proiecţii etc. („ăia veniţi de la Bucureşti“), la cei micuţi, care ne ocupam de aranjatul scaunelor, lipitul afişelor, împărţitul de pliante ş.a.m.d. („noi,ăştia din Piatra “). Dacă până la 3.5 eram adunaţi la şedinţe şi ni se transmitea ce trebuia să facem, de data asta am fost convocaţi şi întrebaţi ce vrem să facem. Şi aşa s-a născut un eveniment de două zile, la care voluntarii nu numai că au făcut ordine şi au hălăduit oraşul, aproape forţând oamenii să ia pliante cu zâmbetele lor de nerefuzat, dar au şi cântat, pictat, făcut prăjituri, devenind mai mult sau mai puţin proprii lor invitaţi.

Dacă nu ştiaţi, Filmul de Piatra e de două feluri. Ediţiile mari, cum ar fi 1, 2 şi 3 (competiţie de scurtmetraje, mulţi invitaţi, partyuri fancy şi covoare roşii) şi ediţii mici, 1.5, 2.5 şi 3.5 (atmosferă chill, concerte acustice, filme văzute în aer liber la temperaturi curios de mici, dar de la care nu vrei să pleci). Oricum ar fi, pentru voluntari e cam la fel de fain. Ce te face să îţi placă cu adevărat să fii implicat în festivalul ăsta este faptul că te ştii cu toţi ceilalţi omuleţi cu care munceşti cot la cot şi totul devine fun. Cliché sau nu, chiar simţi că faci parte dintr-o familie. O familie în care mereu se găseşte cineva care să împartă o pungă de sticksuri cu alte 15 persoane sau care să se ducă pe jos până acasă numai ca să se întoarcă cu 2-3 termosuri de cafea, în miez de noapte.

Am fost, pentru prima oară, voluntar la FdP acum 3 ediţii şi nu intenţionez să renunţ la titlul ăsta prea curând. Aşa am cunoscut majoritatea oamenilor faini din oraşul meu şi acum, după 2 ani, sunt extrem de surprinsă că am întâlnit oameni total noi pentru mine - când stai într-un oraş cât Piatra-Neamţ chestia asta e mindfuck - şi tot la întâlnirile de voluntari.

La Filmul de Piatra, am învăţat ce înseamnă cu adevărat să fii voluntar şi să te implici în ceva cu toată inimioara. Unii dintre noi ajunseserăm aproape să locuim în locațiile proiecțiilor, trecând pe acasă doar pentru a fura câteva ore de somn. Munceai toată ziua, mergeai la petreceri sau pur şi simplu stăteai cu oameni faini toată noaptea, iar apoi o luai de la capăt. Şi erai mândru de asta. Asta e chestia cu voluntarii Filmului de Piatra. Suntem mândri de ceea ce facem. Într-un loc unde nu se întâmplă mai nimic, pentru câteva zile ne dedicăm unui eveniment cultural care dă viaţă orăşelului dintre munţi.

Când mergi cu părinţii în maşină şi auzi spoturile FdP de pe Radio Guerrilla dai mai tare şi apoi le povesteşti cu demnitate despre cât de dedicat eşti tu evenimentului ăluia de care vorbeau oamenii din boxe şi aştepţi privirile admirative din partea lor. Iar privirile chiar apar.
Normal că nu e totul chiar mereu roz, pufos şi glazurat cu două straturi de ciocolată, pentru că trebuie să munceşti pe bune şi, dacă faci greşeli, să îţi asumi responsabilitatea din plin, dar tocmai asta te ajută să înveţi foarte mult şi să înţelegi rolul voluntarilor în general. Una peste alta, e ca un borş moldovenesc. Unde legumele sunt filme faine, concerte şi petreceri, iar mândria, entuziasmul, învăţatul şi oboseala formează zeama puţin acră pe care o beau voluntarii, dar care, dacă nu ar fi aşa, nu ar mai fi the real deal.

Eu una abia aştept să cunosc oameni veniţi la mine în oraş special pentru a fi voluntari la Filmul de Piatra şi am senzaţia că lucrul ăsta are să se întâmple destul de curând.

Eva Todică are 17 ani și oricât de mult ar spune despre Piatra Neamț că e mic şi nu se întâmplă nimic, îi place oraşul ei de moare. Vrea să dea la regie, decizie despre care spune că n-are legătură cu Filmul de Piatra. La ediția TIFF de anul acesta a fost în echipa câștigătoare de la Let's Go Digital (cu Teona Galgoțiu și Marc Solomon).