Young Filmmakers pentru o lume nouă

Primele amintiri muzicale ale lui Eugen Dediu sunt cu Bach sau Beethoven, dar și cu ABBA, Elvis, The Beatles, Tom Jones și Kenny Rogers. Tatăl lui e compozitor, iar mama e muzicolog și istoric al muzicii clasice, deci a crescut auzind discuții despre Xenakis și Schonberg, și a fost cumva inevitabil să înceapă pianul la 5 ani. A participat la recitaluri și concursuri de pian și a luat cursuri până la finele liceului, dar acel love-hate relationship din viața lui era clar că nu se va transforma în sport de performanță. „Maică-mea a fost destul de conștientă poate dintr-a opta sau a șaptea că nu o să fac o carieră în domeniul ăsta. Taică-miu a mai sperat până printr-a X-a, cred. Bunicii sperau și ei, dar totuși au fost cu toții de acord cu regia de film și m-au ajutat foarte mult în sensul ăsta.”

Prin clasa a IX-a, în perioada aia când îți plac mai multe și nu-ți place nimic, Eugen a început să vadă tot mai multe filme vechi. A început cu clasice hollywodiene precum The Godfather și Once Upon A Time in America și apoi a trecut la filme europene, luând-o direct cu Bergman și Fellini. Acum are 23 de ani, a trecut în anul II la master, la UNATC, și a finalizat al optulea scurtmetraj al său. 

Muzica a fost mereu un soi de personaj în exercițiile lui de facultate, ea dă numele filmului lui de licență, Mezzo piano!, ea împânzește Mezzo forte!, filmul lui de master anul I, în care Dan Condurache joacă un profesor de țară, îndrăgostit de Mozart. Tot ea e centrul filmului New World Symphony, cu care Eugen a câștigat, anul ăsta, unul din cele cinci premii ale competiției Young Filmmakers, din cadrul campaniei EU and ME.

Scurtmetrajul arată cum lumea digitală ne unește, indiferent unde am fi, folosind o bucată din „Simfonia din lumea nouă” a lui Dvořák. Principalul motiv pentru care Eugen crede că a ales-o e că e un earworm. „Are o prezență foarte puternică, pe lângă nume. Din primul moment în care o auzi, începi să o fredonezi în prostie. Asta am văzut-o și la filmare. Dădeam pauze și pe toți interpreții îi auzeam fredonând-o. Veneam a doua zi la filmare și erau cu ea în cap.”

Pentru Eugen, experiența EU and ME a fost una în care s-a familiarizat și s-a descurcat cu meandrele lucrului cu instituții europene, cât și una în care a avut ocazia să-l aibă ca mentor pe regizorul polonez Tomasz Konecki. În noiembrie, cei cinci câștigători se vor întâlni pentru prima oară la un festival din Stockholm în cadrul căruia se vor proiecta și filmele lor. Pe alți doi dintre ei i-am prins la un scurt Q&A. 

Magdalena Załęcka e din Polonia, iar filmul ei, Conspiracy, a câștigat la categoria Mobility. 

De ce comedie? În filmul ăsta și în viața ta de scenaristă, în general.

Comedia mi se pare cea mai bună unealtă prin care poți să abuzezi de stereotipuri și să le deconstruiești. Sunt de părere că dacă le observi și râzi de ele, le faci mai slabe și mai mici. Principalul scop al scenaristului e să facă personajele să se schimbe, să crească. În cazul ăsta, scenariul poate să dărâme acele stereotipuri și să arate că nu e loc pentru ele în lumea în care vrem să trăim. E întotdeauna preferabil să te distrezi în timp ce înveți.

Spuneai într-un interviu că stereotipurile comune și populismul au fost o sursă de inspirație pentru filmul tău. Îmi poți pune mai mult despre asta?

Vârstnicii din povestea mea vor să-l descurajeze pe Jacek de la a călători, și folosesc niște stereotipuri legate de diferite țări pentru a-și atinge scopul. Ca scenarist, am ales să le prezint într-un mod absurd și abstract, pentru ca privitorul să știe că filmul le ridiculizează și pentru a face și el asta la rândul lui. Iar absurdul escaladează. În același timp, nu am vrut să folosesc doar stereotipuri legate de alte țări, ci și de Polonia, așa că am folosit imaginea unui întreg sat polonez care se teme de necunoscut, plin de superstiții și tradiții catolice. Toate stereotipurile sunt nocive și false. Voiam să le fac să sune și să arate pe cât de bizare sunt.

Adeseori luăm de-a gata avantajele care au venit odată cu aderarea la UE, pentru că am trăit atât de mult cu lucrurile astea. A existat vreun moment în care să fi fost pe deplin conștientă sau recunoscătoare că Europa, cu toate posibilitățile ei, îți este deschisă?

Mă bucur că pot să călătoresc, să studiez și să trăiesc în afara țării mele, fără prea multă hârțogăraie. Călătoriile sunt cea mai mare pasiune a mea, de aceea am și ales tema asta pentru Conspiracy – e important să poți călători și cunoaște lumea, pentru a vedea cu proprii tăi ochi cât de stupide sunt stereotipurile.

Galambos Levente e din Ungaria și a câștigat la categoria Sustainability cu scurtmetrajul Hidden Values. 

Studiezi la Universitatea de Tehnologie din Budapesta. Când a început să te intereseze cinemaul? Și cum se intersectează domeniile astea cu planurile tale de viitor?

Da, studiez inginerie mecatronică la licență. Am început să fac video prin liceu, am făcut un scurtmetraj pentru o competiție, câteva filmulețe despre petreceri, iar la facultate m-am alăturat studioului de film ca să continui să produc conținut.

În curând încep specializarea în optică mecatronică la universitate, iar de un an lucrez la o companie de producție, deci sper că voi putea folosi cunoștințele acumulate în cele două locuri în munca mea viitoare.

Adeseori luăm de-a gata avantajele care au venit odată cu aderarea la UE, pentru că am trăit atât de mult cu lucrurile astea. A existat vreun moment în care să fi fost pe deplin conștientă sau recunoscătoare că Europa, cu toate posibilitățile ei, îți este deschisă?

Ai dreptate, și eu simt – mai ales când vorbesc cu părinții sau bunicii – că suntem prea puțin conștienți de lucrurile oferite de UE și că ele trebuie apreciate.

Cel mai bun exemplu din viața mea e competiția Young Filmmakers, motivul acestui interviu. Am auzit de mai multe ori în timpul pre-producției și filmării că e o șansă deosebită să fac parte dintr-o astfel de producție la 21 de ani – e ceva ce probabil nu s-ar fi întâmplat fără UE, deci sunt recunoscător pentru asta.

Alte situații când sunt recunoscător: când călătoresc în străinătate, când cumpăr lucruri online, sau în situații din viața de zi cu zi care ar putea fi mult mai dificile și mai unsafe dacă nu am avea drepturile pe care le avem acum. 

EU and ME este o campanie de awareness și informare în rândul tinerilor, cu privire la posibilitățile pe care Uniunea Europeană le oferă, ajutându-i la dezvoltarea lor, profesionala și personală. Abordând teme precum mobilitatea, sustenabilitatea, accesul la educație, posibilitatea de a călători sau de a dezvolta afaceri, campania contribuie totodată la promovarea și încurajarea de tinere talente. De data aceasta prin intermediul competiției europene Young Filmmakers. În urma acesteia, fiecare dintre cei cinci câștigători primește un program de mentorship cu regizori recunoscuți la nivel european și un grant în valoare de 7.500 de euro pentru a realiza un scurtmetraj.