15 + 15 = (Atelier) 35

Doi puşti de 15 ani înoată printr-o mare de aparate: Agfa Billy Clack, Zenit TTL, Yashika, DSLR, Praktica, Lomo Fisheye. Îşi ridică braţele de pe lângă corp, declanşează aparatul şi împing aerul, ca să-şi ia din nou avânt. Au bifat prima expoziţie de fotografie din viaţa lor.

Vineri după masă, sfârşit de aprilie, Ionuţ Chirilă îşi toarnă puţin Pepsi în paharul cu cuburi de gheaţă, în timp ce la televizorul din cafenea se difuzează un meci de fotbal. Are 15 ani, peste 1.80, şi ştie deja că pe digital nu simţi cu adevărat valoarea pozei. Peste exact o zi, el şi Christian Roncea vor avea prima lor expoziţie de fotografie în Atelier 35, Ce e asta?. Christian are şi el 15 ani, îşi developează singur filmele acasă, combină pictura cu metodele moderne, face artă mixtă şi a văzut deja 37 de seriale.

„Tema de bază este viaţa noastră, viaţa la 15 ani, văzută prin aparatele noastre.”
„Şi cum e viaţa la 15 ani?”
„Băi, foarte mişto”
„Da!!!”

Astă iarnă, prin decembrie, Christian s-a oprit dintr-o plimbare ca să intre la Atelier 35, unde era expoziţia Ge-am avut şi ge-am pierdut şi i-a venit instant o idee. „Unele poze semănau cu ale mele, eram în extaz, m-am gândit pe loc la o expoziţie, cum fac, cu cine vorbesc, cât mai repede. Şi le-am dat un mail.” Au aşteptat câteva zile până au primit un răspuns, dar apoi cei de la Atelier 35 i-au chemat la o întâlnire. Ionuţ spune că la prima întâlnire erau încordaţi, Christian zice că erau doar curioşi dacă vor fi băgaţi în seamă. „Am vorbit despre noi, despre tipurile de fotografii pe care le facem şi aşa a început.” Christian, căruia i se mai spune Poli pentru că mesteca polistiren într-a 5a, de plictiseală, a ales pentru expoziţie pozele dinamice, căci are extrem de multe poze care sunt pe dinamism, iar Ionuţ a selectat şi el tot poze dinamice, făcute la skate, dar şi filmări de acolo.

Le-a fost puţin frică că nu vor fi luaţi în serios din cauza vârstei, dar şi-au dat seama destul de repede că e o prostie. „Avem prieteni care fac fotografie de ani de zile şi nu au făcut nici o expoziţie. Nu se duc să se intereseze, nu profită,” povesteşte Ionuţ. În final, cei de la Atelier 35 le-au spus da, iar ei au ales fotografiile. „Am ales fotografiile pe care le iubesc, cam 80 fiecare, amestecate,” zice Poli. Fotografiile o să fie proiectate fără a se preciza la fiecare în parte cui aparţine. „E identitatea expoziţiei, aşa zicea Larisa (n.r Crunțeanu, curator Atelier 35). Nu delimităm. Mie mi-e indiferent,” explică Poli. Ştiau de câteva luni că vor avea expoziţie, dar nu s-au gândit nici o clipă să facă poze special pentru asta. „Pentru mine toate fotografiile sunt artă, nu cum zic unii, asta-i o poză artistică, iată un măr focalizat. Pentru mine toate sunt.”

Fotografia nu e doar o întâmplare pentru nici unul dintre cei doi. Poli a moştenit de la tatăl său aparatul lui preferat, Yashika, şi tot tatăl lui l-a învăţat să developeze. Aparatul cel mai des folosit de Poli e însă un lomo fisheye. „Fisheyeul pune în diferite perspective, am reuşit să fac şi anumite ironii, fisheyeul fiind pentru sporturi de genul skate, l-am folosit în absolut orice în afară skateului; am fost la ţară, le-am făcut poze oamenilor de acolo, au ieşit super tare.”

Ionuţ a început să facă poze în 2011, de Crăciun, când tatăl lui a cumpărat un DSLR. Puţin mai târziu, după ce trecuse deja printr-o tabără de fotografie şi a învăţat cum să mânuiască aparatul pe manual, Ionuţ a găsit în podul casei vechiul aparat al tatei un Zenit. „L-am găsit şi am stat cam o lună, două şi m-am uitat la el, nu ştiam ce să fac cu el, iar după am văzut după că nu merge, că nu se declanşa cortina. L-am dus la reparat, şi am început să fac poze. Asta se întâmplă în iarnă. Şi de atunci fac numai pe film.” În podul casei bunicilor, Ionuţ a descoperit apoi un aparat vechi de o sută de ani, un Agfa Billy Clack, cu care străbunicul lui a făcut poze. „Nu cred că m-aş descurca, are doar 2 timpi de expunere şi diafragma setabilă şi e pe burduf aşa. E greu de folosit. Şi am mai văzut poze făcute cu el, cu maşina, când şi-a luat străbunicul maşina. Era cea mai mare din sat, o hardughie imensă.”

Fotografia este şi motivul pentru care cei doi s-au împrietenit, dar nu singurul. „Am avut multe lucruri în comun şi am devenit prieteni instant, ne interesează tot ce e în zona artelor: fotografie, video, chestii din astea, muzică electronică.”. Până acum Poli are cam 1500 de poze pe film, mai mult de 50 de filme şi le developează la Romană. „Pentru mine Romană e perfect, îţi ia 4 lei pe film color. Alea manuale le fac eu. Diapozitivele le-am făcut normal, le-am developat la Romană.” Ionuţ face pozele pe ambele aparate, pe digital şi pe film, pe digital pozele alea mai de duzină, care nu sunt aşa importante. De când a descoperit Zenitul în iarna, a făcut cam 6 filme alb-negru.

Cu colegii se înţeleg binişor, deşi unii dintre ei nu se gândesc serios la ce fac cei doi şi îi judecă doar după aparatele pe film pe care le cară la gât tot timpul, sau după muzică mai underground pe care o ascultă, și îi numesc hipsteri.

„Şi nu sunteţi hipsteri?”
„NUU!!!”
„Sunt mai multe tipuri de hipsteri, unii care urmăresc atenţie,” spune Ionuţ.
„Şi voi ce urmăriţi?”
„Să ne atingem scopurile noastre,” zice Ionuţ.
„Eu nu urmăresc absolut nimic,” zici Poli.
„Nu vă interesează imaginea socială?
„NUU, sunt EU, Christian, poli.”

Poli este acum intr- a noua, la Centrală, dar vrea să studieze artele în New York, la Parsons School of Design. „M-am interesat şi am auzit că e cea mai bună din America.” Fotografie de eveniment nu vrea să facă în nici un caz, „o să vreau, în schimb, să fac internshipuri în Italia, de astea de modă, mai târziu când o să fiu mai bătrân, după ce termin artele, sau în timpul facultăţii.” Ionuţ spune că o să facă asta cu artele cât mai e la liceu, dar ca job de viitor, ca să aibă viitorul asigurat, trebuie să facă ceva mai practic, aşa că vrea să studieze Ştiinţe Politice în Viena. „Sunt pe profil la şcoala de diplomaţie, media şi business şi vreau să fac ceva pe afaceri externe. Pot să primesc bursă acolo, dacă am rezultate bune. Şi aici sunt tot cu bursă.” Lui Poli nu îi e frică de viitor. „Eu ştiu că o să reuşesc. Am o siguranţă.”
..........................

Sâmbătă seara, Nicola, prieten cu Poli şi Christian, înaintează prin valurile de oameni din Centrul Vechi, cu skateul în spate şi ajunge la Atelier 35. Câţiva puşti stau pe hol, dar în sala de expoziţie e destul de gol. Se uită la pozele proiectate şi la filmuleţe şi se recunoaşte în ele. Zâmbeşte bucuros şi îşi scoate telefonul. „Coaie, hai urgent la Atelier 33, sunt filmuleţe cu noi.” Poli printează nişte poze făcute chiar atunci, le lipeşte la intrare, fetele stau pe trepte şi fumează puţin plictisite, Andrei Căpăţâna „Cap” pune muzică, techhouse, Ionuţ caută într-o cutie o altă sticlă de vin şi o pune pe masă pentru cei veniţi la expoziţie.

Pentru ei urmează duminică, 28 aprilie, şi a doua parte a expoziţiei.