5 detalii, Irina Munteanu

Degete, narcise, un bokeh ca o surpriză, cearșafuri proaspete, fum, picioare goale pe parchet, flori de cireș în părul unui băiat, mâini și liniște. În fotografiile pe film ale Irinei Munteanu par să nu existe decât dimineți perfecte și seri în care ții pe cineva de mână. Nici Irina, nici iubitul ei nu apar vreodată pe de-a-ntregul în fotografii, pentru că poveștile din ele sunt frânte în detalii. Ca să nu se termine niciodată.

1. Povești și corp

Crede că toată lumea are o poveste și că, uneori, corpul dezvăluie părți din povestea aia. „Îmi plac foarte mult detaliile, de multe ori sunt trecute cu vederea. Eu consider că frumusețea stă în ele. Fiecare părticică transmite ceva, are povestea ei. Pe lângă asta, vreau să stârnesc curiozitatea privitorului, să-i ofer libertatea de a simți și a înțelege în felul său, bazat pe experiențele sale similare și nu numai. Să-l fac să descifreze, intrând în lumea mea”.

2. Lumină pe film

„Îmi place intimitatea dimineții și lumina delicată de pe corpuri, secretele și visele care plutesc prin camera pe care încerc s-o surprind și s-o definesc prin obiectiv. Caut momente atemporale și mici atingeri și le transform în fotografii. Îmi iau modelul de mână și ne aventurăm într-o deconectare fotografică”. Irina mai visează să poată opri uneori timpul în loc, nu doar prin fotografii. Despre cea mai frumoasă zi în care-ar face poze știe c-ar fi cu „dimineață, lumină caldă, feminitate, piele și culori pale”.

Cum nicăieri nu se așază lumina unui corp mai bine decât pe film, Irina nu face decât fotografii analog. Și-a cumpărat recent un DSLR și încă încearcă („fără speranță”) să-și creeze o legătură cu el. Dar dincolo de așteptarea „cam enervantă, dar minunată”, analogul îi pare mai plin de sens și mai sincer. „Mă face să am mai mare grijă de cadru, să-l fac să conteze cu adevărat”. Și își și iubește aparatul, un Yashica second hand, pe care l-a găsit întâmplător pe net. „De atunci suntem aproape nedespărțite. Sigur, au mai fost probleme cu unele filme, dar nu m-a dezamăgit niciodată.”

3. Fotografii din familie

Povestește că atunci când era mică le fura părinților aparatul și îi fotografia pe ascuns, ca să aibă o surpriză când aveau să developeze filmul. Ai ei nu s-au dovedit prea impresionați de încadrările și tehnicile ei unice, deși Irina crede că de acolo vine parte din pasiunea ei de acum. Adevărata dragoste a început acum cinci ani, când a găsit vechiul Zorki 4 al bunicului ei. Între timp, părinții au rămas destul de sceptici, îmi zice. „Cu toate acestea, sunt buni vânători de filme pe unde se duc, iar mama este încântată de fiecare dată când apar cu material nou, mai ales când se regăsește și ea printre fotografii.”

4. Intimitate, inspirație

O inspiră muzica acustic-organică și îi rămân întipărite pe retină tot felul de cadre din filme europene. Ar vrea să facă o serie de nuduri. „Aștept ori să apară personajele pe care mi l-am creat în cap, și să găsesc modul cel mai potrivit de a le propune asta, ori să iau atitudine și să le caut eu. Mi-ar plăcea să surprind feminitatea, dintr-o perspectivă relaxată dar totuși însemnată”.

A, da, mai are o sursă de inspirație. „De relație am tot zis, i se urcă la cap :)” Și totuși majoritatea frânturilor ei foto vin din poveștile pe care le împarte cu iubitul ei. „Este cu siguranță subiectul preferat, pentru că există naturalețea și confortul de care am nevoie să fac un cadru fidel emoțiilor din acel moment.”

5. Nostalgii + 3 fotografii

Cea mai frumoasă fotografie pe care n-a făcut-o nu e doar una. „Mi-am asumat de mai multe ori egoismul de a ține numai pentru mine anumite momente. Nu e teama de a strica momentul, ci mai mult de a interveni în intensitatea lui. Îl păstrez oricum undeva și ulterior îl reproduc fotografic, mai mult sau mai puțin involuntar”. Dintre cele pe care le-a făcut le iubește pe:

Perfect Spot: „pentru că de fiecare dată când o revăd îmi produce aceeși reacție ca cea din fotografie”.
Untitled I: pentru că „este una dintre cele mai personale”.
Untitled II:  „reprezintă una dintre amintirile foarte dragi, pe care le port mereu cu mine”.

Irina are 18 ani și e din Constanța. Colecționează chestii și i-ar plăcea să se apuce de filmat, ca să-și „dinamizeze” fotografiile. Vrea să facă foto la facultate la București și, la o adică, mai încolo, ar tenta-o fotografia de modă pe post de job. Peste un an? „Vreau să am o colecție de reviste în care să fi fost publicată. Și să experimentez mai mult, să am un proiect fain început. Ah, și să nu mă dezamăgesc la anu’, când o să recitesc asta”.

Irina în 7 fotografi SUB25 (ediţia a II-a)