Ana Moca-Grama fotografiază lumea de jos în sus

Despre Ana

M-am născut în Brașov în toamna ’89, așadar pentru câteva luni voi mai avea 25 de ani. Prima oară când am început să fac fotografii a fost pe la 15 ani, ai mei aveau un SLR Olympus pe care l-am „împrumutat”, până la urmă l-am folosit aproape un deceniu, iar acum face parte din colecția mea de camere foto. Pe atunci nu aveam cameră digitală și uitându-mă în urmă sunt mulțumită că a fost așa, pentru că mi-a permis să învăț să lucrez pe film și mi-a oferit mereu acea expectativă incitantă - întregul proces de a lăsa filmul la developat, de a nu avea acea instant gratification pe care digitalul o are și care nu este nici pe departe, pentru mine, la fel de plăcută ca surpriza de a-ți vedea imaginile fără să știi care sunt rezultatele.

De ce fotografie pe film

Filmul te obligă să gândești cadrele, nu-ți vine să irosești poziții dacă nu ești sigur de fotografia pe care vrei să o faci. Iei în considerare compoziția, tehnica, lumina și mood-ul cu mai multă atenție și ai mai multă răbdare. Fiecare aparat și film oferă stări diferite, iar atmosfera oferităp nu poate fi egalată de un aparat digital. Acel feel atât de bine cunoscut de iubitorii de film te transpune în imagine cu o intensitate mult mai mare decât îți oferă lumea pixelilor, fotografia este mai vie și mai autentică.

Subiecte și teme preferate

Am câteva teme pe care le abordez constant, îmi plac seriile, însă nu ezit să prind un cadru care este diferit de ce fac de obicei. Iubesc natura și încerc să mă detașez de peisajele standard, încercând să pun în valoare ambianța și să transmit sentimentele din acel moment. Lumina este o altă temă pe care o explorez în diverse feluri - de la umbre și reflexii la răsărituri și cadre conceptuale. Iubesc să mă plimb cu aparatul după mine, explorând orașul, de la arhitectură la scene din viața cotidiană. Geometria și compozițiile aranjate cu grijă se regăsesc des prin colecția mea, mă fascinează combinația brutalismului cu lumea naturală, Bucureștiul e plin de paradoxuri și surprize. O altă serie în desfășurare curpinde toate lucrurile pe care le văd când privesc în sus; cred că facem asta prea rar, e un întreg univers de simetrii și aranjamente neașteptate deasupra capului nostru. Nu mă pot opri la un singur stil, experimentez mereu, dacă văd ceva și-mi place va fi imortalizat.

Ce vrei să le aduci oamenilor prin fotografiile tale

Aș minți dacă aș spune că fotografiez doar pentru mine - vreau să le ofer oamenilor mici bucurii vizuale, să le reamintesc de frumusețea care ne înconjoară pretutindeni, chit că-i vorba de viața urbană sau cea naturală. Îmi place să transmit sentimente (pace și calm, armonie, fericire), să reproduc scene din viața de zi cu zi care sunt deseori ignorate, în lumea noastră grăbită în care ne uităm drept în față și nu explorăm destul scenele interesante care ne înconjoară.

5 fotografi preferați 

Gregory Colbert, toată admirația pentru conexiunea lui cu natura, cadrele sale pline de emoție, și munca imensă pe care a depus-o urmându-și drumul, acela de a imortaliza puternica legătură între oameni și animale, detașându-se de viața de zi cu zi pentru a-și susține pasiunea.

Diane Arbus, care a îndrăznit să exploreze marginalizații societății, și a făcut-o cu cea mai mare plăcere, conectându-se cu fiecare persoană pe care a fotografiat-o și fiind cu adevărat interesată de poveștile lor, fapt reflectat în lucrările ei.

Helmut Newton - imaginație, curaj, eroticism, și unele dintre cele mai originale autoportrete.

Brassaï, născut în Brașov pe când aparținea Imperiului Austro-Ungar, a surprins Parisul atât de bine încât Henry Miller l-a denumit „Paris’s eye”. Pe lângă cadrele alb-negru citadine, Brassaï are o colecție impresionantă de portrete cu prieteni celebri ca Pablo Picasso și Salvador Dali, surprinzând o spontaneitate și o naturalețe rare în asemenea cadre.

Alfred Stieglitz, în cariera sa de peste 50 de ani, este considerat unul dintre artiștii care au făcut din fotografie o formă de artă acceptată de societate, pe lângă contribuțiile sale esențiale pentru arta modernă. Începutul anilor 1900 a fost marcat de fotografiile sale expresive, de la peisaje la portrete.

O dorință

Ar fi minunat să fac poze cu ochii. 

***
Tumblr: Filme de tot felul 
Wordpress: The Truth Collector