Bicicletele vagaboande ale New Yorkului

Prima mea bicicletă am câștigat-o de la un concurs DoR. Era un Brompton pliabil, modelul pe care am învățat să merg la 21 de ani și care mi-a fost furat la un an după. Preferata mea a fost o Gazelle verde army la a doua mână. Cea pe care o am acum seamănă cu ea, sunt la a 4-a bicicletă, primele 3 mi-au fost furate. 

În seara în care am aterizat am ieșit într-un bar la două străzi de unde stăteam, în Brooklyn. O bicicletă cu o roată strâmbă, legată de un stâlp, mi-a atras atenția cât am traversat strada. I-am tras o poză la întoarcere și m-am băgat la somn, a doua zi îi dădeam drumul devreme la fotografiat prin oraș. După ce mi-am sucit gâtul după clădiri prin Manhattan, privirea s-a întors tot la bicicletele de pe stradă, biciclete cu roți strâmbe, fără roți, fără șa. Când le lipsesc roțile, triunghiul cadrului se citește mult mai ușor, când o roată e strâmbă, te uiți și te miri cum de a fost un cerc perfect la un moment dat. Trei săptămâni am căutat bicicletele astea peste tot ca să recuperez geometria pe care n-am făcut-o în generală că eram certat cu profa de mate.Mi-am făcut traseul prin New York intuind pe unde aș putea să găsesc mai multe biciclete. Am prins zile cu ger năprasnic în care nu aș fi ieșit din casă pentru nimic, în afară de biciclete. Așa am strâns vreo 300-350 de bucăți din astea din care ar ieși poate vreo 100 de biciclete mișto. Bicicletele sunt mișto pentru geometrie, cercuri, triunghiuri, dar pe astea din New York le-am vânat pentru patină. E ce îmi place mie cel mai mult în viață și mai ales in fotografie, să văd cum își pune timpul amprenta.

Adi a urcat pozele cu foste biciclete pe Facebook, și la fiecare în parte a taguit câte un prieten. Spune c-a făcut asta pentru că atunci când le vedea pe stradă le asocia cu câte cineva cunoscut, ori că i s-ar potrivi, ori că semănau. Găsiți seria completă de foste biciclete și alte fotografii ale lui Adi pe pagina lui de Facebook, Bulboaca.