Bucureşti: Estetica de cartier

Te știu de prin 2011, când erai SUPER BOGDAN. Ce s-a schimbat de atunci pentru tine?

Eu vă urmăresc din ziua în care ați lansat revista, vreau să salut inițiativa și echipa. Pentru mine s-au schimbat multe, însă unele lucruri au reușit să rămână la fel. Au trecut 3 ani de studenție, timp in care aș putea spune că am schimbat peisajul. Am impresia că văd altfel. Privesc și observ, câteodată nu-mi vine a crede. Privind în spatele minții îmi aduc aminte de expoziția de la Atelier 35, imaginile din portofoliul de admitere expuse la Fashion Picnic, fotografia vecinului din revista lui Nimigean de la Street Delivery și multe altele, la fel de semnificative.

Mai dai banii de țigări pe filme? Câte țigări ai zice că n-ai fumat de când faci fotografie?

Banii de țigări pe filme a început ca o alternativă pentru a-mi concentra dependența în altă direcție - să mă gândesc mai mult la fotografie și să fumez mai puține țigări. M-am lăsat de fumat câteva luni, în vara lui 2011 am început să fotografiez absolut tot. Făceam un film pe zi, chiar două. Toamna m-a făcut student și până acolo mi-a fost cu țigările. Însă din acea vară nu m-am mai oprit din a mă gândi la imagine.

Spune-mi 3 cartiere preferate din București

Cartierul meu preferat este Tineretului. Aici am crescut, îl cunosc ca în palmă, atât de bine că ți-aș putea fi ghid. Nu mai este altul asemenea lui. Fiecare cartier își poartă cu mândrie farmecul, contribuind la această capitală, pe cât de exotică, pe atât de minunată. Am întâlnit oameni care urăsc orașul, dar până acum el nu mi-a făcut nimic. Este un spațiu în care noi ar trebui să locuim împreună și să ne înțelegem.

3 locuri preferate din București 

Mi-a plăcut să mă plimb într-o săptămână prin fostul cartier evreiesc, zona Dudești, pe acolo. Atunci a fost prima oară când am luat la pas acea zonă și m-a inspirat. Am făcut câteva imagini și a doua zi m-am întors; și tot așa. Rămășițele care încă se mai chinuie, dându-și ultima suflare și așteptându-și buldozerul – mi-a fost imposibil să nu le păstrez, măcar pe peliculă fotosensibilă.

Măsuța din parcul Tineretului este și va fi mereu legendară. Mesele de obicei adună, iar acelei măsuțe niciodată nu i-am găsit sensul în peisajul parcului. Pe un deal sub un copac, fără scaune. Singurii care i-ar fi putut da sens am fost noi, cei care ne-am strâns acolo.

Al treilea loc, și ultimul, este apartamentul în care am crescut împreună cu sora mea, părinții și câinele nostru. Am avut și câțiva papagali, dar păsările nu-s câini, deși se spune c-ar fi fost dinozauri. Da, locul meu preferat din București este acasă la părinți.

Dac-ar fi să te muți de aici, unde?

M-aș muta în Norvegia sau Olanda pentru câțiva ani. Îmi doresc să-mi continui studiile. Altfel, nu m-aș muta. Decât în Dobrogea.

Dacă nu ai putea să păstrezi decât o fotografie făcută de tine până acum?

Decât să rămân cu una, mai bine rămân fără niciuna. N-aș suporta să știu c-aș fi putut să aleg una în loc de alta. Nu-mi este ușor să renunţ la lucrurile mele.

La ce lucrezi acum? Planuri după facultate?

Momentan mă ocup de proiectul de licență. În același timp, pictez tricouri la TRIPACE. M-am gândit să mă întorc la desen, pasiunea pe care am avut-o de mic și care i-a îndemnat pe ai mei să-mi recomande admiterea la un liceu de arte vizuale. După facultate, mi-aș dori să continui ceea ce fac.

3 fotografi români și 3 fotografi străini pe care îi urmărești

Sunt mulți români care fac fotografie și pe care îi urmăresc online, dar aș vrea să-i menționez pe Michele Bressan, Tudor Prisăcariu și proiectul Post Industrial Stories. Fotografi străini sunt și mai mulți, ca să dau 3 nume mă chinui, dar hai: Ryan McGinley, Todd Hido, Boogie.

Site-ul lui Bogdan