Ce-i în mintea lui Cristi López

Povesteşte-mi un pic despre copilărie şi despre ce desenai atunci.
Când eram mică mă jucam în pădurea curţii mele; copacii acoperiţi de muşchi mi-au fost protectori, iar animăluţele, prietene. Născoceam mereu noi măşti pe care să le port şi noi fiinţe imaginare cu care să interacţionez. Am umplut carneţel după carneţel cu desene. Nimic nu se compara cu bucuria de a vedea pe hârtie lucrurile din mintea mea.

Cum a fost primul tău an la University of Florida? 
Întotdeauna am fost genul care stă prin muzee, aşa că am început facultatea cu un bagaj de cunoştinţe despre artă, dar cu foarte puţine informaţii despre lumea artistică actuală. Fiind înscrisă în programul de arte frumoase al universităţii, am înţeles mai bine mişcările artistice contemporane. A fost o experienţă care mi-a deschis ochii către ce se întâmplă în prezent, şi cred că e important pentru orice tânăr artist să primească o astfel de educaţie.

Cum e călătoria de tânără artistă până acum? 
Abia în liceu m-am apucat de fotografie, ca un nou mod de exprimare. Fără să-mi dau seama, făceam cu fotografiile acelaşi lucru pe care-l făcusem în copilărie cu desenele. Am transformat atât modelul, cât şi ce o înconjoară, într-un personaj din lumea mea fantastică. Nu mă pot numi fotograf, ci mai degrabă o artistă care descoperă noi moduri de a da viaţă personajelor ei.

Deocamdată încerc să mă transfer de la University of Florida la un program de ilustraţie, dar cine ştie ce voi ajunge să fac într-un final?

Seria glósólí e legată de Sigur Rós? 
Da! Glósólí a fost unul din primele cântece pe care le-a auzit de la Sigur Rós, şi m-a afectat şi inspirat profund. Seria ilustrează tranziţia de la iarnă la primăvară. Glósólí înseamnă „soare strălucitor”. În fotografii am folosit lumina soarelui pentru a ilustra căldura crescândă şi intensitatea luminii de primăvară. Simt că aceste caracteristici în continuă schimbare ale naturii sunt foarte strâns legate de psihicul nostru. 

Ce te-a inspirat să faci Rusalki şi cum ai găsit locul ăla? 
Rusalki se referă la un demon [slav] de apă. Spun povestea fetei din fotografii într-o poezie pe care am inclus-o în postarea de pe blog. Nu-mi pot asuma meritele pentru găsirea locului. Modelul, Maddie, se plimba prin zonă într-o după-amiază şi mi-a trimis nişte poze de acolo. Locul m-a inspirat extrem de mult şi mi-a luat o săptămână să schiţez povestea şi să pun la punct toate elementele şedinţei foto. 

Legat de asta. Ai scris la tine pe blog că eşti foarte minuţioasă când vine vorba de fotografiat. La ce te refereai? Ai o imagine clară a ce vrei să obţii înainte să începi? 
M-am obişnuit cu ideea că fotografiile mele nu ies niciodată cum mă aşteptam, deci nu sunt obsedată de rezultatul şedinţei foto. Sunt în schimb extrem de atentă la detalii precum stylingul, pentru că acolo pot controla mai bine lucrurile. Trag aproape întotdeauna afară, cu lumină naturală, ceea ce adaugă la imprevizibilitatea oricărui shooting.

Contează norocul când vine vorba de şedinţele foto? Sau trebuie să plănuieşti înainte?
Din experienţa mea, trebuie găsit echilibrul între cele două. Frumuseţea fotografiei stă în abilitatea de a improviza şi a fi spontan, menţinându-ţi viziunea.

Fotojurnalist sau fotograf de modă?
Nici, nici. Nu sunt extrem de pasionată de modă, iar fotojurnalismul nu-mi dă întreaga libertate creativă pe care vreau s-o am. Îmi place însă să-mi povestesc aventurile personale prin intermediul fotografiilor, de unde şi imaginile cu tentă documentară de pe blogul meu.

Un lucru de care e nevoie în fotografia de modă.
Îmi place fotografia de modă care foloseşte hainele / machiajul etc. ca elemente narative. Nu mă atrag fotografiile care doar arată ceva drăguţ, ci cele care spun o poveste.

Cel mai bun critic al tău.
Eu mi-s cel mai bun şi cel mai prost critic.

Un site şi un fotograf de care nu te saturi.
Hi-Fructose
Paolo Roversi

Cel mai bun sfat de fotografie pe care l-ai primit.
Dă drumu.

În ce te refugiezi când lucrurile nu merg în direcţia creativă dorită? 
În ciocolată neagră şi în carneţelul de schiţe. Mă întorc la lucrarea respectivă mai târziu cu ochi proaspeţi şi sperând că o voi vedea în altă lumină. Uneori trebuie să modific ideea de la care am pornit, dar nu mă deranjează.

Ce mesaj speri să transmită arta ta?
Sper ca prin munca mea, fie ilustraţie, fotografie, poezie etc. să duc privitorii într-un alt timp şi spaţiu. Îmi place arta care mă scoate din lumea asta, fie şi numai pentru o secundă.