Deși preferă să lase să vorbească fotografiile pentru el (parcă am mai auzit asta undeva), Claudiu ne-a satisfăcut câteva curiozități.
Care e prima poză de care ai fost mândru?
Self este un autoportret cu care am câștigat un concurs fără miză pe un forum foto. A fost primul concurs foto pe care l-am câștigat. Şi ultimul. Dar eu am fost mândru. Apoi poza a apărut într-un album printat cu cele mai bune 205 poze ale anului 2010 de pe 1x.com (în viziunea lor). Așa că am fost și mai mândru. Acum nu mai sunt la fel de mândru, dar sunt mândruţ.
Ziceai într-un interviu pe modernism.ro despre proiectele pe care nu le duci la capăt. Poți să-mi vorbești un pic de ele, sau aduce ghinion?
Am multe proiecte în cap, pe care, din varii motive, nu le duc până la capăt (sau nici măcar nu le încep). Sunt despre veterani de război, nume de străzi, cupluri de bătrâni, case memoriale, păpuși, Noua Dreaptă etc. Mai multe nu voi spune, că poate la un moment dat chiar mă voi apuca de unul dintre ele.
Cum se nasc seriile pe care le faci?
Orice poveste se naște din dorinţa cuiva de a spune ceva, din inspiraţie, dintr-o traumă (sau mai multe, mai mici), din trecut, din viitor, din prezent, din plictiseală, din orgoliu, din aroganţă etc. Fiecare are ceva de povestit, precum și o motivaţie pentru a povesti. Întâmplător, eu am găsit modalitatea prin care pot spune povești cel mai bine.
Nu există un număr standard de poze pentru o serie. Poţi transmite ceva-ul pe care ţi-l doreşti atât printr-o serie de cinci poze făcute în 30 de minute, cât și prin una pentru care ai strâns mii de poze în zeci de ani. Nu cred că există reguli și limite în fotografie, tot ce contează este produsul final. Pe nimeni nu interesează cât te-ai chinuit pentru o poză, cât ai așteptat-o/căutat-o, în ce condiţii ai făcut-o, sau ce aparat ai folosit. Dacă emoţia este acolo, și nu o simţi doar tu, înseamnă că ai reușit.
Proiectele tale sunt total diferite. Girl in a Sea shell are o ambianță aparte, e foarte melancolic, Are you drunk? e urban și jucăuș, iar Making of Tico mi se pare că vorbește despre prietenie. Cum comentezi?
Sunt melancolic, dar și urban, jucăuș și prietenos :). Şi mai sunt și în alte feluri, dar despre asta în proiectele următoare. Încerc să nu fiu ipocrit în fotografie și să pun câte puţin din mine în fiecare proiect. Dacă în viaţa de zi cu zi nu îmi place să vorbesc despre mine, încerc ca măcar prin pozele mele să transmit ceva. E un fel de autobiografie la care lucrez, vorbesc despre mine chiar dacă nu eu sunt subiectul. Cât despre faptul că ideile și proiectele mele sunt atât de diferite, bănuiesc că și asta spune lucruri despre mine.
Spune-mi povestea din spatele unei fotografii pe care ai făcut-o recent, prima care îți vine în minte.
Cea mai recentă poză și prima care îmi vine în minte este o poză facută ieri (8 martie, n.r) cu telefonul, cu un semn de la intrarea într-o scară de bloc pe care scria: „pentru deschidere, apasăţi butonul negru (fost roşu)". Povestea din spatele ei: am râs.
Preferi să fotografiezi un necunoscut sau o persoană cunoscută?
Necunoscutul nu mă cunoaște, pe cunoscut îl cunosc. Astea ar fi avantajele celor două situaţii. Eu nu îl cunosc pe necunoscut, cunoscutul mă cunoaște. Astea ar fi dezavantajele. În general prefer să cunosc cât de cât persoana pe care o fotografiez, pentru că îmi este mai ușor să îi surprind (fur) un pic din personalitate în pozele pe care i le fac.
Zi-mi un fetiș fotografic.
Aș plăti nişte prostituate să mă lase să fac o serie de portrete cu ele.
Pe marginea interviului
Despre cele 6 poze alese de Claudiu să vorbească pentru el:
Le-am selectat pentru că mi se pare că sunt din-alea feelingoase și cu personalitate, cum îmi plac mie. Nu sunt chiar atât de inspirat încât să îţi spun ce îmi sugerează fiecare fotografie și nici nu-mi place să-mi fac autocritică. Un lucru pe care l-aș menţiona: în afară de portretul cu background neutru (poza 6), care este despre expresivitate, cred că în celelalte background-ul ne ajută să ne facem o idee despre personaje, îmi pare că le completează foarte bine.
Ce urmează:
Am idei de proiecte în comun cu un fel de colecţionar de fotografi(i), și anume Constantin Nimigean, fondatorul Oitzarisme.ro și Love Issue, proiecte de care aștept cu nerăbdare să ne apucăm în curând.
Care e prima poză de care ai fost mândru?
Self este un autoportret cu care am câștigat un concurs fără miză pe un forum foto. A fost primul concurs foto pe care l-am câștigat. Şi ultimul. Dar eu am fost mândru. Apoi poza a apărut într-un album printat cu cele mai bune 205 poze ale anului 2010 de pe 1x.com (în viziunea lor). Așa că am fost și mai mândru. Acum nu mai sunt la fel de mândru, dar sunt mândruţ.
Ziceai într-un interviu pe modernism.ro despre proiectele pe care nu le duci la capăt. Poți să-mi vorbești un pic de ele, sau aduce ghinion?
Am multe proiecte în cap, pe care, din varii motive, nu le duc până la capăt (sau nici măcar nu le încep). Sunt despre veterani de război, nume de străzi, cupluri de bătrâni, case memoriale, păpuși, Noua Dreaptă etc. Mai multe nu voi spune, că poate la un moment dat chiar mă voi apuca de unul dintre ele.
Cum se nasc seriile pe care le faci?
Orice poveste se naște din dorinţa cuiva de a spune ceva, din inspiraţie, dintr-o traumă (sau mai multe, mai mici), din trecut, din viitor, din prezent, din plictiseală, din orgoliu, din aroganţă etc. Fiecare are ceva de povestit, precum și o motivaţie pentru a povesti. Întâmplător, eu am găsit modalitatea prin care pot spune povești cel mai bine.
Nu există un număr standard de poze pentru o serie. Poţi transmite ceva-ul pe care ţi-l doreşti atât printr-o serie de cinci poze făcute în 30 de minute, cât și prin una pentru care ai strâns mii de poze în zeci de ani. Nu cred că există reguli și limite în fotografie, tot ce contează este produsul final. Pe nimeni nu interesează cât te-ai chinuit pentru o poză, cât ai așteptat-o/căutat-o, în ce condiţii ai făcut-o, sau ce aparat ai folosit. Dacă emoţia este acolo, și nu o simţi doar tu, înseamnă că ai reușit.
Proiectele tale sunt total diferite. Girl in a Sea shell are o ambianță aparte, e foarte melancolic, Are you drunk? e urban și jucăuș, iar Making of Tico mi se pare că vorbește despre prietenie. Cum comentezi?
Sunt melancolic, dar și urban, jucăuș și prietenos :). Şi mai sunt și în alte feluri, dar despre asta în proiectele următoare. Încerc să nu fiu ipocrit în fotografie și să pun câte puţin din mine în fiecare proiect. Dacă în viaţa de zi cu zi nu îmi place să vorbesc despre mine, încerc ca măcar prin pozele mele să transmit ceva. E un fel de autobiografie la care lucrez, vorbesc despre mine chiar dacă nu eu sunt subiectul. Cât despre faptul că ideile și proiectele mele sunt atât de diferite, bănuiesc că și asta spune lucruri despre mine.
Spune-mi povestea din spatele unei fotografii pe care ai făcut-o recent, prima care îți vine în minte.
Cea mai recentă poză și prima care îmi vine în minte este o poză facută ieri (8 martie, n.r) cu telefonul, cu un semn de la intrarea într-o scară de bloc pe care scria: „pentru deschidere, apasăţi butonul negru (fost roşu)". Povestea din spatele ei: am râs.
Preferi să fotografiezi un necunoscut sau o persoană cunoscută?
Necunoscutul nu mă cunoaște, pe cunoscut îl cunosc. Astea ar fi avantajele celor două situaţii. Eu nu îl cunosc pe necunoscut, cunoscutul mă cunoaște. Astea ar fi dezavantajele. În general prefer să cunosc cât de cât persoana pe care o fotografiez, pentru că îmi este mai ușor să îi surprind (fur) un pic din personalitate în pozele pe care i le fac.
Zi-mi un fetiș fotografic.
Aș plăti nişte prostituate să mă lase să fac o serie de portrete cu ele.
Pe marginea interviului
Despre cele 6 poze alese de Claudiu să vorbească pentru el:
Le-am selectat pentru că mi se pare că sunt din-alea feelingoase și cu personalitate, cum îmi plac mie. Nu sunt chiar atât de inspirat încât să îţi spun ce îmi sugerează fiecare fotografie și nici nu-mi place să-mi fac autocritică. Un lucru pe care l-aș menţiona: în afară de portretul cu background neutru (poza 6), care este despre expresivitate, cred că în celelalte background-ul ne ajută să ne facem o idee despre personaje, îmi pare că le completează foarte bine.
Ce urmează:
Am idei de proiecte în comun cu un fel de colecţionar de fotografi(i), și anume Constantin Nimigean, fondatorul Oitzarisme.ro și Love Issue, proiecte de care aștept cu nerăbdare să ne apucăm în curând.
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg)
