Color Bleed

Andreea are 18 ani și a prins drag de artă încă dinainte să meargă la școală. Desenează mult, face fotografii și visează să facă filme. Locuiește în Săcălaz, Timiș, dar lumea ei e fantastică – adesea trăiește în Octopus's Garden, alteori la vreun Pol, plănuind să-și vopsească părul turcoaz (numai așa pot ști oamenii că ea-i, de fapt, o sirenă). În același timp, își plimbă camera de colo-colo, fără să lase nesurprins niciun scâncet de soare, ploaie sau fluture.

Andreea, povestește-mi despre prima formă de artă de care te-ai îndrăgostit.
Prima e cu siguranţă desenul. Părinţii mei îmi spuneau că desenam peste tot, aproape non-stop, şi primele amintiri pe care le am despre mine însămi sunt de la grădiniţă, când stăteam singură în băncuţă, desenând și iar desenând. Desenam multe femei ciudate, cu gâturi de girafă, balerine, brazi, animale, membri ai familiei. La 10 ani luam cataloage de artă de la tatăl meu și încercam să reproduc picturile din ele. Știam să amestec culori în mod instictiv, și cum să le folosesc într-o compoziţie, fără să fi învăţat despre ele. O profesoară de artă le-a spus părinţilor mei că am simţul culorii.

La același capitol al începuturilor, care-s primele lucruri prinse pe camera de filmat?
Din nefericire, n-aș putea să spun exact, dar sunt sigură că trebuie să fie vreo năzdrăvănie de-a verilor mei, pentru că ei au fost și sunt subiecţii mei favoriţi, și pentru că suntem nedespărţiţi. Îmi aduc aminte că ne filmam în ipostaze total idioate, și apoi le postam pe internet. Ne costumam și inventam scenarii și dialoguri pe loc. Era ceva de genul „acum eu eram avocatul și tu erai vecina cu găini care arată ca un butoi”, doar că ne și filmam. Asta se întâmpla pe la 11-12 ani, când am primit prima cameră. Eram mai mici și nu aveam ruşine (nu că ne-am fi schimbat mult de atunci).

Unde și cum se naște râvna creatoare?
Din fericire și armonie. N-am fost niciodată genul care să găsească inspiraţie în tristeţe sau mizerie. De obicei, mă găsește muncind. Sunt mereu activă, ca atunci când îmi vine Ideea, să am tot ce-mi trebuie la îndemână să o prind.

Un fenomen natural după care tânjește butonul declanșator.
Furtunile.

Pentru tine, care mijloc de transport rămâne cel mai prielnic, din punct de vedere creativ?
Ador să fac fotografii din mașină, pentru că nu ai timp să gândești, să planifici, totul e instinctiv.

Dac-ai avea un instrument muzical în locul mâinii desenatoare, acela ar fi…
Probabil pianul. Mi-am dorit întotdeauna să știu să cânt, dar nu cred că aș fi în stare să învăţ; nu am foarte multă răbdare cu lucrurile care nu-mi vin natural.

O experienţă reluabilă la infinit.
Let’s Go Digital. Este un workshop de film pentru adolescenţi, ţinut la Cluj, în cadrul TIFF. Nu sunt selectaţi decât 15 adolescenţi din ţară, și îmi aduc aminte că mă pregătisem cu o lună înainte de înscriere. Când am primit telefonul că am fost acceptată, a fost printre cele mai geniale momente din viaţa mea. Acolo am făcut primul meu filmuleţ adevărat, care a fost dat și în cinematograf, și am întâlnit oameni extraordinari, care au devenit printre cei mai buni prieteni ai mei. Acele 11 zile petrecute acolo m-au făcut să-mi dau seama că sunt făcută să fac filme.

Imaginează-ţi că te afli într-o expediţie cu Dali şi Dumnezeu. Acum, imaginează-ţi câte o replică de fiecare.
Dali probabil că mi-ar spune „Uită de tine, uită de tot, ia pensula în mână și fii neînfricată!!”, iar Dumnezeu probabil că m-ar întreba „Cu ce ţi-am greşit?”

Un personaj de film pe care i l-ai fura micului ecran.
Edward Scissorhands. Aș vrea să-mi pot petrece măcar o zi cu el. E pur și simplu unul din acele personaje cu care ţi se pare că ești prieten de o viaţă întreagă.

Cea mai dragă creaţie proprie?
Peretele din camera mea, pe care l-am pictat. Reprezintă o imagine veche cu mine pe care nu am putut-o reprezenta nicicum, până când nu m-am mutat și am văzut peretele acela gol. Dintr-o dată am știut că acolo trebuie să o povestesc. Nu mai pictasem niciodată un perete până atunci. Mi-a luat trei luni să-l termin, are foarte multe detalii. E o fetiţă, care e un alter-ego al meu, ţinută în braţe de un urs polar. Deasupra lor, o versiune stilizată a unei aurora borealis, care conduce către un castel, pe un munte de gheaţă.

11 nume de Absolut Orice care te-au inspirat de-a lungul vremii.
Cinema, vise, basme, apă, mituri, munţi, păduri, eu, univers, metempsihoză, relativitate.

***
Citeşte şi: interviu cu Felicia Simion.