Elementele magnetice ale lui Lukasz Wierzbowski

Lukasz Wierzbowski a învățat să facă fotografii de la tatăl lui, și prima ședință foto organizată de el a fost la 12 ani, cu verișoara lui de 7. În liceu a primit o cameră video cu casetă care i-a deturnat atenția de la fotografii și l-a ținut ocupat cu filmulețe. Dar după o vreme i s-a făcut dor de frumusețea și simplitatea unui singur moment surprins pe cameră. A luat o pauză de câțiva ani și, când a pus din nou mâna pe un aparat foto (analog), a simțit că se întoarce la rădăcini. Acum nu se imaginează făcând altceva.

Cum ți-ai descrie copilăria în cinci imagini? 
M-am bucurat din plin de tinerețea lipsită de griji, a părut o vacanță fără sfârșit. Umblam cu prietenii, învățam să cânt la pian sau exploram pădurea din apropiere pe bicicletă. O după-amiază de sfârșit de vară pe balcon, stând la soare, sau o noapte caldă, încărcată de electricitatea unei furtuni iminente sunt imagini pe care le-aș alege.

Ai studiat pisohologie socială. Ți-a influențat asta în vreun fel fotografia?
Clar. Nu numai că îmbunătățește relația dintre model și fotograf, dar duce la un grad mai mare de implicare. Înțelegerea comportamentului uman și a interacțiunii cu locurile sunt esențiale pentru ce fac eu. Fiecare ședință foto pare o călătorie, situațiile în care ne punem în acel interval ne ajută să comunicăm atât cu trupul, cât și cu mintea.

Un loc din Wrocław unde-ți place să faci fotografii și de ce.
Casa părinților meu e doldora de mici comori pe care le tot descopăr. E un loc plin de imprimeuri și culori uimitoare. Și e într-o continuă transformare, ceea ce face fiecare ședință foto cu atât mai incitantă.

Sunt o mulțime de locuri la care-mi place să revin. Îmi place să observ cum diferite locuri se schimbă în funcție de diferite condiții: momentul zilei, lumină, anotimp. De fiecare dată încerc să le redescopăr, să le privesc de parcă n-am mai fost acolo până atunci. Abordarea asta dă naștere unor oportunități pentru noi și noi fotografii.

O piesă vestimentară care te-a făcut să vrei să scoți camera.
O haină de blană. Pare stranie ideea de om ascuns sub pielea păroasă a unui animal, dar ciudățenia chestiei ăsteia e atât de tentantă.

Ce fundal sonor ar avea fotografiile tale?
Îmi place să nu mă abat de la sunetul mediului în care trag. Îmi dă ocazia să intru în starea locului, să mă conectez la el.

Cum completează Magnetic Elements restul fotografiilor tale?
Adună bucăți de realitate din lumea mea. Acolo nu apar modele, pentru că e centrat pe atmosfera locurilor, pe o detaliere a obiectelor și a vieții de zi cu zi. Îl văd ca pe un jurnal vizual, mă ajută să rețin anumite momente, făcându-le într-un fel nemuritoare.

Ai făcut o groază de fotografii în ultimii ani. Ai mereu camera la tine?
Iau aproape mereu cu mine o cameră compactă pe film, dar nu simt nevoia să fac zilnic fotografii, nu mă aștept să pozez ceva de îndată ce ies din casă. De obicei programez ședințe foto cu modele. Așa am făcut majoritatea fotografiilor.

Prima fotografie de care ai fost mândru și cea mai recentă.
Mă plictisesc destul de repede de pozele mele, așa că nu am o favorită sau una de care să fiu cu adevărat mândru. Am atașat-o pe cea mai recentă.

Simți că ești încă într-o fază experimentală, de căutări (de unde și plictiseala rapidă), sau că ți-ai găsit stilul și acum trebuie doar să te joci cu el?
Stilul pe care mi l-am dezvoltat în timp stă la baza fotografiilor mele, dar încă mai e o groază de loc pentru experimente și căutare, mai ales pentru că nu-mi place să mă limitez în niciun fel în ce fac.
_

Multe fotografii de Lukasz Wierzbowski