Euro-mix în Danemarca

Sunt în Danemarca de șase luni, cu o bursă Erasmus. Studiez pedagogie socială în Holstebro, un sătuc, cum îmi place mie să-i spun. În prima mea studenție mi-am dorit să trăiesc în filmul L'auberge espagnole, dar nu am aplicat niciodată să plec. O pun pe seama prostiilor tinereții, deși nu regret nimic. Experiența asta înseamnă mult mai mult acum, la 25+, și sigur o trăiesc altfel.

Bilanț până azi:

- 207 zile de când „am plecat de acasă”
- 90 de postări de jurnal online
- 7 țări în care mi-am arătat buletinul la granițe
- 5 combinații de culori în păr

Sunt lucruri pe care nu ți le spune nimeni despre plecatul din țară. Nu îți zice nimeni nici cât de mișto e și nici cât de infect poate să fie. Ți se vând povești doar. Ori „ce minunat e, vai!” ori „ce rău suntem tratați noi românii”.

Intrare jurnal 28 aug 2016, din avion:

I saw a rainbow from above.

Intrare jurnal 15 noi 2016, 16:00:

Sunt în Christiania. Am trecut de pietrele cu graffiti. Am mers pe lângă un nenea cu juma de kil de iarbă într-o pungă deschisă, trântită pe o masă de lemn ca din Stuf și avea niște clienți în jur.

Stau într-un bar cu canapele roșii și aer nouzecist, grav. Sunt în drum spre România. Mai am vreo 20 de ore până acasă.

Intrare jurnal 10 feb 2017:

Am aflat azi că școala ar trebui să creeze oameni liberi. Să ai bani nu e libertate, nici măcar să ai cunoștințe nu e libertate. Libertatea în paradigma originală-nepoluată-daneză este să fii. Să fii! (nu vreau să folosesc fraza „să fii tu!” poluată de reality show-urile de make-over și descoperirea sexualității).

Să știi să simți, să poți să te dezvolți, să încerci, să eșuezi, să crești și să ai amintiri frumoase din copilărie. Ei cred că acei copii care primesc asta pot deveni orice îi va face fericiți. Nu are nimeni pretenția să facă genii în matematică și profesori universitari, nici măcar doctori sau filozofi. Ei știu că un număr infinit de doctori și fizicieni nu înseamnă nici fericirea individului și nici fericirea societății. Și libertatea lor nu este „eu când vreau să fluier, fluier”, ci a avea o inteligență de a-și trăi viața cu sens pentru ei, fiecare în parte cu sensul său. Dar cumva orașele lor sunt curate, nu au garduri la curte și pot merge liniștită prin ganguri întunecate la 4 dimineața în costum sexy de Halloween.

Intrare jurnal 28 dec 2016:

M-am răstit la bunica pentru că mă întreba unde dorm la noapte și am explodat. „Nu vezi că nu știu! Sunt o țigancă care se plimbă cu cortul!”.

Politica cu unde petrec sărbătorile, la cine acasă, cum, cât mă ucide. I-am zis lui Cristi azi că eu nu mai vin în România decât de tot. Dacă vrea să mă vadă, să vină el în Danemarca.

Intrare jurnal 23 feb 2017:

Pentru prima oară în viața mea am ales să îmi cumpăr un medalion cu un alt simbol decât inimă, dragoste, noroc în dragoste etc. Am ales runa islandeză „tărie” de data asta. Arată ca o steluță și e din argint. M-a șocat alegerea mea. Ca o ultimă confirmare că nu mai sunt aceași fată care s-a urcat în avion în august.

Am dat și o căruță de bani pe el. Totul e scump în țările astea. Diferența de preț e colosală.

La început credeam că sunt în vacanță, dar încet, încet mi-am dat seama că aici locuiesc. Așa spun hârtiile de la statul danez care mă recunoaște ca resident pe pământul lui și îmi oferă beneficiile, dar și obligațiile de rigoare.. Holy fudge! Dar știam că nu vreau să trăiesc aici ca acasă, ci mai deschis și în același timp mai cu directie.

Toate situațiile noi cu care m-am confruntat în ultimele șase luni m-au adus la o altă listă.

Prima dată când:
- ochii mei căprui sunt o minoritate,
- nu trebuie să am grijă decât de mine,
- am făcut autostopul,
- am schimbat un scutec,
- am mers pe bicicletă,
- am văzut aurora boreală,
- am văzut oceanul,
- am băut alături de străini,
- nu am avut animal de companie,
- am plâns și mi-am dorit să fiu la mama în brațe ca un copil mic,
- am câștigat așa mulți bani pe lună (fie ea și bursă),
- sunt într-o relație la distanță,
- nu mi-a fost jenă cu părul roz, verde, albastru la școala sau pe stradă,
- am început să mă uit cu adevărat cât cheltui,
- am ce pierde,
- depind de bunătatea străinilor,
- am coleg de apartament.

Ce fac acum:
- îmi scriu licența pe jocul liber la copii preșcolari
- derulez un proiect foto pe polaroid despre tatuajele danezilor
- vorbesc în draci pe facetime cu cei de acasă (Da, și cu bunica. Are propria tabletă)
- îmi aștept prietenul să vină în vizită în weekend. O să-i fac ciorbă.