Expo: Urme la Atelier 35

Urme este o colecție de resturi și obiecte improbabile găsite de Tudor pe traseul urban de zi cu zi. Un os ros pe jumătate, o instalație din cărămizi de BCA, un ambalaj de Bonibon pe un trotuar murdar, cu textura mării. Sunt urme trecătoare, perisabile, pe care nu le-ai fi văzut dacă nu ar fi fost fotografiate de el.

Absolvent de fotografie la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Tudor Borduz (25) a avut prima expoziţie solo, Nu te uita,  în 2009 – arăta juxtapuneri de frumos și urât din București.  În 2011, a expus o parte din colecția lui de urme în expoziția colectivă The Catch, din cadrul Nopții Albe a Galeriilor din București.

„Mă atrage ingenuitatea oamenilor și îmi place să scormonesc,” spune Tudor, care rar e fără un aparat foto în mână. De obicei îl văd pe la petreceri, cu niște ochelari mari, geekish și un zâmbet cu toți dinții. Genul de zâmbet care îi poate convinge pe oameni să se lase fotografiaţi de la juma’ de metru distanță. L-am întrebat de la ce provine urma din fotografia cu Bonibon și mi-a explicat că Bonibonul a explodat, și din el a sărit lapte și a murdărit trotuarul. (Glumă inexplicabilă, nici eu nu am înțeles-o.) Se descrie ca a hard nut și deseori dă răspunsuri scurte, mai mult poetice decât informative. Preferă să facă, decât să vorbeacă.

Spune-mi câteva cuvinte despre tine? În ce ape te scalzi? Ce te face să te trezești dimineața?

Nu prea mă scald, acum că au cam înghețat apele. În ultima vreme, telefonul mobil.

De când ai început să strângi colecția de ”Urme” și cum te-ai gândit s-o transformi într-o expoziție?

De vreo doi ani, cred. Nu îmi propun de la bun început să fac ceva anume, mă plimb, trag, iar apoi văd ce mi-a atras atenția și îmi urmăresc curiozitatea. Ideea de expoziție a luat naștere în momentul în care a devenit proiectul meu de master, mai departe a mers parcă singură.

Ce fel de obiecte/settinguri te atrag? Cum trebuie să fie ca să intre în galeria ta de artă involuntară?

Paradoxale/frapante/dezgustătoare/cretine/imbecile/amuzante/haotice/simple.

Colecționezi urme de orice fel sau cauți urmele a ceva anume?

Cred că e vorba despre urmele noastre, ale oamenilor și despre felul în care modelăm mediul în care trăim.

Umbli tot timpul cu aparatul foto la tine. Folosești unul anume?

Da, un Contax.

Am înțeles că tragi doar pe film. De ce?

Am ales să trag pe film fiindcă am crezut, și încă mai cred, că  filmul reprezintă cel mai bine mediul fotografic și,  mai mult de atât,  păstrează latura organică a întregului proces. Iar la final ai un produs finit, tangibil ce se poate păstra zeci, dacă nu sute, de ani.
Împătimiții digitalului ar putea spune că și informația rămâne in the cloud o mie de ani și poate fi luată oricând și transformată într-un produs finit….
Da, dar tot nu este ceva crud, pe care să poți pune mâna. Nu există fizic.

Îți developezi singur filmele?

Făceam asta când trăgeam alb-negru. Am pornit la 17 ani, făcând poze pe film alb-negru, iar în paralel trăgeam digital ca să învăț. Am avut un singur aparat digital pe care l-am folosit până a crăpat.

Point and shoot sau stai și te gândești?

Shoot first, ask questions later.

Ce fotografi urmărești, cine te inspiră?

Stau foarte prost cu memorarea numelor, dar William Eggleston și Stephen Shore  sunt ca niște bolovani ce au rămas implantați pe retină.

Ce i-ai spune într-o singură frază unui tânăr care vrea să facă fotografie?

E foarte bine să înveți regulile ca apoi să le încalci.

Urme a fost găzduită de Atelier 35 în perioada 2-17 februarie. Urme de ale lui Tudor mai găsiți la el pe flickr.