Adică două zile de weekend, una cu „Marșul lesbienelor” și a doua cu parada propriu-zisă. Mai mult mi-a plăcut la defilarea lesbienelor care nu era prea riguros organizată și care s-a lăsat cu o petrecere uriașă în stradă. Cei care stăteau în zonă și-au scos boxele pe geam și au afișat mesaje de încurajare. Erau multe mini petreceri sub fiecare geam de unde se auzea muzica mai tare. Ca într-o seară de club. Eu aveam un aparat destul de mic, mirrorless, cu design vintage, și nu atrăgeam foarte mult atenția. Din când în când, printre cei care dansau sau doar se uitau, ca mine, mai apăreau mici performance-uri ad-hoc. De exemplu trei tipe care s-au urcat pe o stație de autobuz, s-au dezbrăcat și au început să se atingă, folosind mănuși de cauciuc și lubrifiant. Dar la cei mai mulți accentul era pe costumație și voie bună.
A doua zi, ultima din cadrul evenimentelor organizate special pentru SF Pride 2012, s-a desfășurat parada. Circulație oprită, care alegorice, dansatori, dansatoare, membri de club sau ONG-uri, și multă lume adunată în spatele gardurilor de protecție; totul foarte bine organizat, și pe cea mai importantă stradă din San Francisco. Nu aveam obiectiv care să-mi permită sa fotografiez de la distanță, așa că am plecat mai repede spre locul unde trebuia să se termine parada. După patru ore de marș în diferite costume nu tocmai comode, mai toți au găsit un moment să-mi pozeze. Travestiții mi-au plăcut cel mai mult, chiar erau niște doamne. Nu am mai făcut fotografie fashion, dar mi se părea că nu trebuie să depun niciun efort. Când îi rugam să-i fotografiez, știau exact ce să facă. Nu zâmbeau gratuit sau tâmp, iar când zâmbeau o făceau ca și cum ar fi fost pe scenă.
După paradă, lumea s-a mutat la petrecerea din centru. Mii de oameni, zeci de scene, concerte live cu trupe gay, tarabe cu hamburgeri, cam ca la noi la un miting. Diferența era că toți oamenii, gay sau hetero, participau cu plăcere. Era ca o mare sărbătoare pentru toată lumea, indiferent de apartenența la o comunitate sau alta. Nu au existat manifestații paralele împotrivă sau acte de violență îndreptate către participanți.
*****
Silviu Pavel e inginer, dar și student în anul II la filosofie. Fotografie a început să facă într-un cadru organizat în 2007, când a urmat cursurile de la Sala Dalles și ale școlii de fotografie Francisc Mraz. Îi place fotografia cu tentă documentară, și a participat la câteva expoziții de grup și trei individuale. În 2009 a fost fotograf la Festivalul de Film Internațional Rio de Janeiro în cadrul unui workshop de jurnalism, organizat acolo de revista Nisimazine.