Interviu: Felicia Simion

Felicia a început să facă fotografii la 13 ani, când părinţii i-au făcut cadou prima cameră foto, iar acum, la 17, încă experimentează. Umple contul ei de deviantART când cu prieteni, când cu străini de pe stradă, când cu lumi şi stări aproape imposibile, când cu zâmbetul dezarmant al unei bătrâne ieşite la poartă.

De curând, a fost nominalizată la Sony World Photography Awards 2012 (secţiunea Portret, categoria Youth), cu o fotografie a mătuşii tatălui ei, pe care a surprins-o în tren, la plecarea dintr-un sat teleormănean. Câştigătorii vor fi anunţaţi în aprilie, la Londra.

De ce ți-ai intitulat contul de deviantART INeedChemicalX? :)
Hihi... înapoi la-napoi... eram bezmetică după Fetițele Powerpuff. La 13 ani, tot încercam să mă denumesc altfel decât Felicia. Ptiu!

Spuneai într-un interviu din 2010 că nu faci fotografii familiei? De ce?
Așa spuneam? Bleagă! Cred că mi-am fotografiat cam toți verișorii! Fac, însă nu le-am postat pe cele "de familie". Mi-е prea intimă și prea dragă s-o împart.

Cum ți-ai descrie stilul fotografic?
Liber! Liber ca atingerea dintre pensulă și hârtie. Îmi place să încerc de toate; și dacă nu, oricum o să mă încerce toatele la un moment dat.

Am văzut că și prietenul tău face fotografii. Lucrați și împreună?
De la un timp încoace, tind să spun că da. El se mai jucase și înainte, iar acum ne atragem unul pe celălalt într-o cursă de lumină. Ne provocăm, ne ajutăm, ne simțim de două ori mai bine pentru fiece captură.

Participi la multe concursuri?
Particip periodic la concursuri, când mi se năzărește în vreo seară. Sony este cel mai gigant la care am avut inspirația să trimit fotografii. Șocul la aflarea nominalizării a fost himalayan - nici măcar nu-mi aminteam când, unde și cu ce am participat!

Ce ai prefera să nu fotografiezi niciodată?
Sfârșitul - aș pierde prea mult timp netrăind ce-a mai rămas din Nesfârșit.

Cea mai frumoasă fotografie pe care n-ai putut-o face.
Toate fotografiile nefăcute drumurilor când sunt în mașină, iar viteza nu mă ajută.

3 bucurii mici ale vieții care nu pot fi fotografiate.
Somnul, muzica, bucățica de cer de unde începe să fulguiască. Dar, până la urmă, orice poate fi găsit, oriunde, metamorfozat în cine știe ce făptură.

Ce cameră ai acum și ce obiectiv folosești cel mai des?
Momentan, folosesc un Canon EOS 7D și fac experimente cu un Zenit și un Pentax, iar obiectivul cel mai des zăpăcit e Canon EF 28-135mm f/3.5-5.6.

Cât de mult contezi pe Photoshop ca unealtă?
Mmm, variază de la fotografie la fotografie. La cele pe film, prea puțin ori deloc. Pe cele digitale îmi place să le aduc la forma pe care am văzut-o de la început, dar care nu mi-a fost oferită după doleanțele imaginației.

Cum decizi când să tragi alb-negru și când color?
După subiect, vreme și cerințele mai mult ori mai puțin pretențioase ale inimii.

Cum faci oamenii să treacă peste frica de aparat?
Oamenii mei au fost mereu bravi. Și dornici să fie fotografiați. De obicei, sunt cei ce mă cunosc de ceva vreme și nu mă găsesc deloc înfiorătoare cu aparatul la gât.

Preferi filmul sau digitalul?
Dacă aș avea o infinitate de filme fotografice, cu greu i-aș da drumul aparatului... vreodată. Prefer filmul, dar necesit digitalul.

Ai experimentat și pe partea de video? E ceva ce vrei să încerci în viitor?
Sigur! Dar da, am lăsat pentru mai târziu, când timpul va fi mai indulgent.

Nu mă pot abține să nu te întreb de fotografii preferați :) Poate fi unul singur, numai să-mi spui și de ce.
Aștept cu înflăcărare noi fotografii din partea lui Zhang Jingna, a lui Martin Stranka și a lui Nirrimi Joy Hakanson. Ar mai fi Aleksandra88 pe deviantART (n-am reușit să-i aflu întreg numele niciodată!). Iubesc fotografii colosalului MagnumPhotos. O iubesc pe Sally Mann, și îi iubesc pe toți cei care reușesc, chiar și printr-o singură fotografie, să îmi salte adâncurile.