Ira Chernova - It's full speed or nothing

De Ira Chernova am dat când locuia încă la Amsterdam și făcea fotografie, în special autoportrete. Știam că e din Moscova și că la un moment dat a plecat de acolo c-un rucsac prin Europa. Între timp a ajuns la Brooklyn, New York, unde e și fotograf și model, iar noaptea barmaniță. Motto-ul ei este It's full speed or nothing. 

Când te-ai hotărât să-ţi faci pur şi simplu bagajele şi să pleci în lume? Pe unde ai fost?
Acum ceva mai mult de patru ani. Peste tot prin Europa şi prin State până acum.

Autoportretele tale sunt şi o formă de introspecţie? Ai descoperit aşa chestii pe care nu le ştiai despre tine?
Nu, nu chiar. Deja nu mă mai pasionează să fac autoportrete de ceva vreme, mi s-a luat; prefer să lucrez cu chestii pe care le văd.

Fotografiile tale sunt destul de tulburătoare, în sensul că nu te lasă indiferent  – mai ales portretele. Sunt foarte intense, pline de emoţie brută şi n-am reuşit să găsesc fotografii făcute de tine care să emane pace sau acalmie. 
Sunt o persoană destul de tulburată şi neliniştită. Nu mi-am dorit niciodată să fiu calmă. Nu prea văd rostul chestiilor care nu provoacă emoţie. În plus, cred în latura întunecată a artei, nu-mi plac chestiile care vin dintr-o zonă relaxată.

Descrie-ţi viaţa în cinci cuvinte.
Vreau mereu tot mai mult.

Poţi să-mi trimiţi 5 poze cu care te mândreşti profesional cel mai mult, sau faţă de care eşti ataşată emoţional?
Nu, nu prea. Odată ce e gata treaba, nu prea mă mai gândesc la ea, fiindcă e deja în trecut şi vreau să evoluez în ceea ce fac.

Îţi place să pozezi pentru alţi fotografi, să vezi cum lucrează? Ai vreo poză preferată dintre cele pe care ţi le-au făcut alţii?
Da, e o experienţă mişto să cunoşti oameni şi să vezi cum lucrează alţii. Nu, în general n-am chestii preferate.

Lucrezi şi într-un bar, sau chiar în două, nu sunt sigură. Ce-ţi place la asta?
Am visat dintotdeauna să stau la un moment dat în spatele unei tejghele de bar. Îmi place să mixez băuturi, să închid şi să deschid barul şi aşa mai departe; e tare să fii responsabil de ceva.

Dac-ar fi să-ţi deschizi propriul bar, cum i-ai spune şi unde s-ar afla?
S-ar numi rocknrolla. De fapt, e mai mult o chestie care ţine de vibe, de oamenii pe care vreau să-i văd acolo pe post de clienţi, să fie mai mult pe genul party acasă, doar că într-un bar. De fapt, aşa o ard şi în locurile unde lucrez acum. Vreau s-o ard cu un anumit gen de oameni, asta-i faza.

Ai tatuaje foarte frumoase. Poţi să-mi vorbeşti un pic despre ele? Câte ai, când ai început să ţi le faci şi cât de des îţi faci tatuaje noi? Te-ai gândit mult ce să-ţi faci sau te-a trăznit pur şi simplu la studio? Ai vreunul pe care îl iubeşti mai mult decât pe celelalte?
Mersi. N-are sens să cântăreşti cerneala. Am început să le strâng acum şapte ani şi jumătate. Nu mi le planific, toată chestia se întâmplă când mai găsesc câte ceva ce vreau să port pe mine. Întotdeauna ştiu ce vreau să-mi fac, pentru că, după mine, ăsta e singurul mod în care poţi să te tatuezi. Şi, nu, îmi plac toate la grămadă.

Cum te cheamă de fapt: Ira sau Eirinn? În română avem Irina, care vine din rusă, cred.
Numele meu întreg e Irina. Deci, da, Ira e numele meu adevărat, dar în varianta prescurtată.

Ţi-e dor de Rusia?
Nu, nu mi-e. N-aş fi plecat la New York dacă mi-ar fi plăcut la Moscova.

Câţi ani ai?
20 şi ceva.

Traducere: Ioana Pelehatăi.