Leila şi Alexandra

Îți dai seama că sunt aproape opuse numai dacă le vezi mergând pe stradă – Alexandra în tricou cu Marilyn Manson, colanți negri tăiați, bocanci și un mers relaxat și aproape băiețos, iar Leila în rochie albă și teniși, cu o privire timidă și mers reținut. Numele tumblrelor lor vorbesc de la sine: Alexandra e putrid-raven, Leila, In-genue: Leila nu ar face rău nici unei muște, pentru Alexandra durerea și sângele sunt „destul de” atractive. Dar în fotografie se completează – se pozează una pe alta, își editează pozele, fotografiază aceleași lucruri, din unghiuri complet diferite. S-au cunoscut prin liceu, ambele fiind în Tonitza, și le-a luat ceva timp până să își echilibreze energiile care aproape că se distrugeau una pe cealaltă. 

Dar acum se înțeleg bine - îndeajuns de bine încât să pozeze nud una cu cealaltă fără nicio inhibiție, să aibă în plan un proiect fotografic comun și să fie all over the place una pe facebookul celeilalte.

***

Într-o zi, s-au dus în Tineretului să-și facă poze. Au găsit un loc mai retras, cu multă vegetație, cum îi place mai ales Leilei, și s-au așezat acolo. La un moment dat le-a venit ideea să se pozeze nud. După ce au rămas în chiloți și și-au făcut câteva poze, au început să apară oameni dubioși - niște băieți care se urcau în copaci să se uite la ele, un bărbat care s-a așezat destul de aproape și a început să se masturbeze. Leila zice că s-a amuzat destul de tare, dar pe Alexandra a enervat-o. „Frate, dacă tot erau așa curioși, de ce n-au venit la noi să ne întrebe ce căcat facem și să ne zică că vor să stea cu noi? Eu n-aș fi avut nicio treabă, dar mi se părea penibil cum se ascundeau și se cățărau prin copaci. Parcă erau din desene animate.”

***

Leila, 15 ani și 7 luni
Animal preferat: Cerb.
Citat preferat: The only people I would care to be with now are artists and people who have suffered. Those who know what beauty is and those who know what sorrow is: nobody else interests me. (Oscar Wilde)

Alexandra, 15 ani și 11 luni
Animal preferat: Îmi plac toate animalele astea „neplăcute”: șobolani, lilieci, viermi, lipitori, dar șarpele a fost dintotdeauna animalul meu preferat, pentru că mă regasesc oarecum în el.
Citat preferat: My dear / Find what you love and let it kill you. / Let it drain you of your all. / Let it cling onto your back and weigh you down into eventual nothingness. / Let it kill you and let it devour your remains. / For all things will kill you, both slowly and fastly, but it’s much better to be killed by a lover. (Bukowski)

Dacă ai putea fotografia pe oricine, pe cine ai alege?

L: Dominique Swain și Helena Bonham Carter. Pe Dominique aș poza-o exact în stilul în care era când a filmat Lolita. Mi se pare cea mai senzuală fată pe care am văzut-o vreodată. Avea aerul ăla interzis. Și deși pare ca se lasă foarte ușor, mi se pare că e genul de persoană pe care crezi că o ai, dar de fapt nu e a ta niciodată. Și Helena exprimă nebunie pură. Poate zic asta și pentru că în majoritatea filmelor în care am văzut-o avea un rol insane. Parcă are nebunia scrisă în frunte. Și tulburarea aia se vede în orice face. Cred ca ar ieși niște fotografii foarte puternice din punct de vedere emoțional.

Îmbracămintea, pe de altă parte, nu mi se pare relevantă. Trebuie să recunosc că îmi place să o elimin din peisaj de câte ori am ocazia.

A: Vreau să fac poze nud unor tipi, mereu mi-am dorit asta. Știu că nudul masculin nu prea e căutat dar deși femeia reprezintă sexul frumos, cred că există și câțiva bărbați care ar fi foarte mișto și expresivi în fotografia nud.

Câteva trupe și filme care îți plac.

L: The civil wars, Fun, The Lumineers. Îmi place foarte mult muzica de film și melodiile care aduc cu ele ceva din natură. Și filme.. Fight Club, Lolita și The Hunger Games.

A: Disturbed, Marilyn Manson și Dope. Toate filmele din seria Saw, Requiem for a Dream și The Raven.

O melodie care crezi că se potrivește pe fundalul fotografiilor tale.

L: Cred că ar fi Dream de la Priscilla Ahn.

A: This Moment de la Disturbed.

Cum te simți când ești fotografiată/fotografiezi pe cineva nud?

L: Uhm, pozele nud sunt preferatele mele, dar nu neapărat într-un mod explicit. Îmi place ideea aia de bare skin. Mi se pare că e o chestie inocentă și totuși foarte kinky. Și mi se pare că omul arată mult mai bine atunci cand renunță la haine, la make up sau la orice lucru de genul ăsta. Când arată de parcă tocmai s-ar fi trezit, cu părul în toate direcțiile; îmi dă un aer de intimitate. Atunci când o pozez pe Alexandra nud este într-un fel înfricoșător, mă simt de parcă intru într-un fel de univers paralel. Chiar dacă nu spune nimic, mi se pare ca se formează o legatură foarte strânsă între noi, o legătură care poate e chiar periculos de strânsă. Eu înainte de ea eram foarte rușinoasa, foarte reținută. Ciudat cum primele ei cuvinte catre mine au fost Totul este un paradox, și chiar este, având în vedere că am trecut așa rapid de la tipa retrasă și fără forme la tipa din Tonitza cu poze nud pe internet la 15 ani.

A: Mi se pare ceva complet firesc. Nu mă refer la faptul că nu mi se pare nimic deosebit în a poza nud, numai că eu una nu am nicio treabă. Vreau să văd oamenii așa cum sunt ei și sunt curioasă cum mă văd ei pe mine.

Care e fotografia cu tine care îți place cel mai mult?

L: O fotografie făcută și editată de Alex. (n.r prima din galeria foto)
A: Asta e singura fotografie cu mine despre care cred că spune mai multe lucruri decât aș vrea să spun eu despre mine. (n.r a doua din galeria foto)

Un vis recurent

L: În toate visele pe care reușesc să mi le-amintesc sunt fie pierdută într-un loc mort, cu clădiri vechi și triste, fie blocată în timp.

A: Visele mele sunt de mică macabre. Mereu pline de sânge, de moarte, ființe supranaturale. Am avut un vis care s-a repetat câteva luni, în care mă trezeam resuscitată de oameni pe care îi cunoșteam într-un spital vai de mama lui. Deși eram moartă deja. Apoi mă ridicam în fund și vomitam tot felul de organe, în fiecare vis altul – inima, stomacul, ficatul, mațele. Apoi mă transformam în spirit și începeam să mă plimb prin spital. O fetiță începea să plângă și eu începeam să orbesc. Iar la sfârșit, auzeam cum cineva numără, și când ajungea la 10 mă trezeam.

Fotografi preferați

L: Laura Makabresku și Nishe.

A: Brett Walker, Matei Hablinschi și Cristina Șoiman.

3 lucruri fără de care n-ai putea să trăiești

L: Țigări, muzică și femei (I sound like a dirty old man for this one, haha).

A: Schimbul ăsta continuu de informații, orice care îmi pune mintea la încercare. Oamenii, chiar dacă am o părere destul de cinică despre majoritatea, îmi face plăcere să îi ascult și să îi cunosc, să le dau jos măștile, să le intru pe sub piele și să îi țin lângă mine sau să îi folosesc pentru ce am nevoie. Și nu în ultimul rând, nopțile. Sunt pur și simplu magice; mi se pare că atunci lucrurile se arată pe față și se întâmplă la intensitatea lor maximă.

Puneți la cale vreun proiect fotografic împreună? Care ar fi locul perfect în care ați face asta și cum vă imaginați decorul?

L: Un proiect fotografic realizat de noi două ar fi într-adevăr un paradox. Pentru că partea mea ar fi plină de lumânări probabil și tematica ar fi ceva gen A brief second in my world of fairytales. Locul mi-ar plăcea să fie o cafenea, sau cel mai random și necunoscut loc din lume tocmai pentru că oamenii ar da din întamplare peste el și mi-ar plăcea să le văd reacțiile.

A: Băi, habar nu am. Nu ne planificăm de obicei nimic legat de fotografie, se întamplă pur și simplu. Și sincer nu cred că mi-ar plăcea să ne propunem „gata frate azi mergem și facem poze nu știu unde și cu nu știu ce”, pentru că la noi nu funcționează lucrurile așa. O să mai facem poze împreună evident, și având în vedere că e vară și că o să tot plecăm pe ici pe colo, la un moment dat sigur o să dam de un loc oarecum special în care o să vrem să facem poze, și atunci ar putea să iasă ceva spontan.

Alexandra pe Tumblr
Leila pe Tumblr 

Alexandra-muză în pictorialul pentru colecția Romanian Punk a lui Adrian Oianu.