Micaela Hoo, de la poezie la fotografie

Micaela Hoo s-a apucat de fotografie din cauza lui Drifter & the Gypsy, blogul ei melanj de modă, foto, decorațiuni interioare, vintage și DIY, pe care l-a deschis la 14 ani, ca să facă mai ușor față mutării din Connecticut, unde a crescut, în San Francisco. Tot căutând imagini cu potențial de a fi postate și burdușindu-și desktopul cu unele care i se păreau întruchiparea frumuseții, a vrut să facă și ea unele.

Favoriții ei sunt Candace Meyer, Tim Walker și Sally Mann. Micaela are acum 18 ani, învață graphic design, și a făcut deja fotografii pentru buticuri californiene și reviste indie precum C-Heads, Flur, welikelove, Papercut și INK.

Cum s-a schimbat blogul de când l-ai început?

Am pornit Drifter & the Gypsy în noiembrie 2008. La vremea aia, eram mai degrabă cu scrisul decât cu partea vizuală. Visam să public o carte (încă vreau asta, doar că a trecut pe locul doi acum, după fotografie, școală și blog). Când am început blogul, scriam mai mult poezii și postam fotografii însoțite de lucruri scrise de mine. Acum, blogul e mult mai axat pe imagine și include atât conținut creat de mine, cât și de alții.

Spui în descrierea lui că vrei să inspire artiștii să se exprime și să sară la provocări. De ce?

Eu am fost atât de inspirată de alți artiști, că simt cumva nevoia să diseminez inspirație. Creativitatea e contagioasă. Trebuie să ne-o pasăm. Dacă eu îi pot inspira pe alții, așa cum unii artiști m-au inspirat pe mine, atunci circuitul continuă.

Cel mai frumos lucru care ți s-a întâmplat la o ședință foto.

Nu-mi vine ceva specific în minte, dar la prima mea ședință cu echipă de make-up artists, stiliști etc. am avut ocazia de a împrumuta un cal.

Pe lângă că te-a făcut să vrei să fotografiezi, cum ți-a influențat blogul modul de viață? E o unealtă utilă pentru tineri?

Cu siguranță că este. Am întâlnit atâția creativi minunați și mi s-au ivit șanse de colaborare cu diferite companii. E un mod excelent de a-ți face prieteni și, în același timp, conexiuni utile. Sunt recunoscătoare că mi-a deschis atâtea uși.

5 lucruri care-ți fac ochii să strălucească de bucurie:

Energia pe care o simt când sunt inspirată. Energia pe care o simt când îi inspir pe alții. Când ofer un lucru prețuit de cineva. Când fac fapte bune. Când îmi iese artwork de care sunt mândră.

O carte care te-a făcut să plângi, un film care te-a făcut să visezi, un cântec care te face să fredonezi.

Carte: Extremely Loud and Incredibly Close, de Jonathan Safran Foer. Film: Julie and Julia (pentru că și eu am un blog :). Cântec: Sitting on the Dock of the Bay.

Ai scris de casa în care ai copilărit, că acum o regreți. Ce te atrage la casele vechi?

Îmi plac micile imperfecțiuni. Parte din munca unui artist e să ia mundanul, banalul – lucrurile pe lângă care oamenii trec fără să le observe – și să-i evidențieze frumusețea. Orice e frumos și poate fi transformat în artă.

Stay Home Club îi zicea parcă acelui club pe care l-ai fonda? Poate statul acasă să fie mai plăcut decât mersul prin cluburi?

Da, clar! Ideea mea de vineri seara ideală e să pictez ceramică cu prietena mea. Serios. Mereu am fost genul care stă-n casă, un pic bunicuță. E mai sigur așa :) Știu că ratez unele avantaje sociale ale clubărelii, dar pentru mine o noapte tihnită e mult mai distractivă. Oricum nu mi-a plăcut niciodată aglomerația.

Portofoliul Micaelei Hoo