Miriam Marlene Waldner şi-un pumn de fructe

Spune-ne câte ceva despre tine, detalii biografice. 

Mă numesc Miriam Marlene, am 19 ani și locuiesc în apropiere de Berlin. Trăiesc într-o casă veche, înconjurată de natură, într-un oraș mic. Am o soră geamănă, o soră mai mare și doi frați. Fac poze de la 12 ani și, momentan, mă interesează filosofia, istoria filmului și biologia marină. Mereu am câte o obsesie (exceptând formațiile) care îmi trece după ceva vreme. 

Cum te simți când te întorci pe vechiul tău blog (PS: de ce se numește Baltasaar?) și te uiți la fotografiile de atunci? Cum erai ca fotograf? 

Îmi plăcea numele Baltasaar, care vine de la o formație. Pe atunci foloseam camera numai ca să surprind diferite situații. Acum am altă strategie și încerc să dezvolt idei înainte de a fotografia. Îmi place să-mi amintesc de vremurile alea în care fotografia era pentru mine ca o carte ilustrată. 

Ești încă genul de fată înclinată să studieze gândăcei și să-i fotografieze, cum erai la 12 ani?

Mai fac asta uneori.

Ce fel de adolescentă ai fost?

Mereu am fost un pic diferită de cunoscuții mei și foarte pusă pe gânduri. Celorlalți adolescenți le păream cam timidă. La 17 ani am avut prima mea expoziție adevărată, în centrul Berlinului. După aia s-au schimbat o groază de lucruri în viața mea. Am căpătat o dorință puternică să fotografiez și m-am gândit la posibilitatea ca ăsta să fie jobul meu.

Îmi plăcea foarte mult și să stau la noi în grădină și să ascult piese radiofonice și CD-uri sau viniluri vechi de-ale tatălui meu. Avea în colecția lui artiști precum the Beach Boys sau the Who sau chiar David Bowie, pentru care am o pasiune aparte. Ador și the Rolling Stones Magazine Mix CDs.

Probabil că am ajuns să nu am stare de la frappeuri și de la the Strokes. 

Cu moda cum e? Ești pasionată de ea, sau e mai degrabă o unealtă care-ți permite să creezi imagini frumoase?

Mă interesează să văd ce poartă oamenii și-mi place să identific trenduri în funcție de asta. Chiar cred că hainele arată cum e societatea la un moment dat. Dar asta nu înseamnă că dacă-mi place ceva care nu e la modă voi refuza să-l port. 

Multe din fotografiile tale au un soi de perversitate fructată, nu foarte evidentă, dar totuși puternică. Vine din felul tău de-a fi? E o stare pe care încerci s-o induci?

Nu m-am gândit la asta așa până acum, dar acum că o zici, chiar mă văd ca o fetiță cu fructe în palme, care stă, uneori, în grădina bunicii. 

Din threesome-ul tău ideal, cine nu ar lipsi?

Linda McCartney.

Niște locuri cool și mai puțin cunoscute din Berlin pe care ești dispusă să le împărtășești. 

Teufelsberg (Devil's Mountain), Club Der Visionäre, și anumite locuri din lungul râului Spree.

Un citat pe care ți l-ai notat la un moment dat și care ți se pare la fel de bun de câte ori îl recitești. 

„Zâmbește-le străinilor care trec pe lângă tine și vei fi surprins cât de mulți îți vor zâmbi înapoi.”

Trei descoperiri recente care te-au lăsat fără grai. 

Limonada făcută-n casă, să scriu mici povestioare și serialul Sherlock (BBC). 

Tumblr-ul lui Miriam