Miroslav Tichý, un voyeur fără egal

Drumul lui Tichý  spre celebritate seamănă foarte tare cu povestea lui Ion Bârlădeanu. În 1989, regizorul Roman Buxbaum, un fost vecin din copilărie, a revenit în Kyjov după un exil în Elveția și a găsit o comoară  în casa lui Tichý. Fotografiile jerpelite și deteriorate, până atunci bucăți de memorie deșertate dintr-un sac, au fost arhivate, numerotate, cotate și transformate în lucrări. O mare parte din ele a intrat în colecția personală a lui Buxbaum, pe care a prezentat-o la Bienala de Artă Contemporană de la Sevilia în 2004. Tot el a făcut un documentar despre artist și a înființat Tichý Oceán Foundation pentru a-i conserva și expune opera. Ample expoziții retrospective au fost deschise în anii următori la Kunsthaus (Zurich), Centre Pompidou și International Center of Photography din New York. Munca solitară și maniacală a artistului proaspăt descoperit (la 77 de ani) a fost încadrată în mișcarea subversivă nonviolentă a artiștilor din fostul regim comunist cehoslovac. New York Times a numit-o „o fuziune bizară de erotism, paranoia și deliberare.”

Eu nu exist. Sunt un instrument al percepției. Plăcerea este un cuvânt pe care-l resping. (M. Tichý )

În 2009, Tichý  a semnat un act notarial în care declara că nu a făcut nici o înțelegere, orală sau scrisă, cu Buxbaum și că acesta îi distribuie lucrările fără autorizație, încălcând drepturile de autor. Tichý nu era străin de instituțiile artei. A ales foarte devreme să nu facă parte din ele. În tinerețe studiase la Academia de Arte din Praga și participase la câteva expoziții colective de pictură și desen. În 1948 a renunțat la școală, a revenit în orașul natal și s-a autoexclus din societate. Aspectul de om al străzii pe care începuse să-l cultive și plimbările fără țintă prin oraș cu aparatele lui artizanale au dus la câteva internări forțate în spitalul de boli mintale. Tichý a încetat să mai lucreze în 1990, dar nu și-a schimbat stilul vestimentar. Întrebat de ce nu îți schimbi imaginea, acum că timpurile s-au schimbat?, a răspuns timpurile s-au schimbat, dar oamenii nu. A murit în aprilie 2011, la 85 de ani.