Moments of Youth: Dalesia Cozorici

Pasiunea pentru fotografie a apărut târziu, cred eu, deşi am crescut cu saci întregi de fotografii făcute de tatăl meu şi multe role de film, pe care le găseai ascunse peste tot. Totuşi, pasiunea a început într-o perioadă în care îmi doream să vizualizeze şi alţii ce scriu şi ce desenez. Pentru că deja îmi petreceam mult timp cu desenul şi proza scurtă, primele mele fotografii s-au bazat pe reproducerea unor secvențe narative din textele mele. Pe urmă, am încercat să introduc fotografia în diferite activităţi, cum ar fi mersul la concerte, expoziții foto, petreceri sau efectiv drumul spre liceu. Așa am învăţat singură să fac fotografie, sau cel puțin niște tentative curajoase au existat pe acolo. Cred că momentul în care am decis să schimb camerele (din foto în video) a fost momentul în care o fotografie nu mai satisfăcea atât de mult, voiam să trag de ea şi să dilat acțiunea.

Fotografiez fără să îmi pese prea mult de tehnică sau aparatură, concepție pe care am îndepărtat-o încă de la început şi încerc să mă bucur mai mult de fotografie, pentru că îmi amintesc de momentul în care am făcut-o şi mai apoi de faptul că am surprins ce doream. Îmi plac mult peisajele pentru că transmit mai mult decât te aștepți să o facă. Când citeam despre fotografie l-am găsit pe Mario Giacomelli, un fotograf cu care împărtăşesc aceeași obsesie pentru Rossellini, el mi-a arătat cum până la urmă şi peisajele pot fi abstractizate şi transfigurate.

Fotografiile de mai jos sunt făcute într-o perioadă dragă mie. Sunt câteva momente din spatele unui atelier care a îmbinat iubirea pentru film, desen, scris, interacțiuni şi fotografie. Au fost multe momente în care luam camerele şi încercam să surprindem cât mai mult, ca la finalul zilei să ne arătăm diferitele întâmplări trăite. Sunt momente în care am spus „acum voi face o fotografie” pentru că aşa am simţit să fac. Cred că nu sunt singura, dar atunci când mă gândesc la viitor nu mă aleg cu nimic altceva decât cu o durere de cap. Viitorul e o succesiune de evenimente pe care nu le-am trăit încă şi îmi este dificil să mă proiectez atât de departe. Cel puțin știu că în viitorul apropiat voi urma cu siguranță pasiunea mea pentru regie de film şi aștept veşti de la viitorul îndepărtat.

Vara trecută, douăzeci de adolescenți din diverse zone ale țării au stat timp de o săptămână și jumătate în Anina, explorând realitățile sociale ale unui fost oraș minier, momentan dezindustrializat, prin mijloace artistice. Aceștia au lucrat în echipe și au realizat documentare de scurt metraj pe peliculă, fotografii pe film de 35 mm și Polaroid, benzi desenate și acuarele și înregistrări audio bazate pe istoria localității, dar și istoriile locuitorilor din oraș. Vernisajul expoziției Anti-Instagram are loc miercuri, 3 aprilie, ora 19:00, la etajul 4 al MNAC.