O zi în care fac o fotografie bună este o zi bună pentru mine

Koji Kitagawa fotografiază umeraşe, bucăţi de ventilatoare, jocuri în pungi de plastic, prize, casete video, plăcute cu caligrafie japoneză, ecrane de laptop, copaci, trandafiri uscaţi, oglinzi, şerveţele, lemn, plastic, hârtie. Are un profil de Facebook în care apar două fotografii cu el, priveşte într-o parte, e îmbrăcat cumva puştesc, hanorac şi şapcă, dar nu e chiar puşti, căci e născut pe 25 ianuarie 1973.

L-am descoperit acum un an şi ceva şi postează aproape zilnic fotografii. Multe par făcute cu un Kodak ieftin, arse de blitz, neclare, dar nu asta este special la Koji Kitagawa. Tumblr-ul este plin de astfel de fotografii, slab focalizate, supraexpuse şi stilul ăsta de a fotografia a devenit atât de popular, mai ales printre fotografii adolescenţi, pentru că te scapă de rigiditatea tehnicii, a fotografiei făcute de la distanţă şi îţi dă impresia de intimitate, de mai multă emoţie. Doar că fotograful ăsta japonez nu pare să vrea să îţi spună nimic despre lumea lui, despre emoţiile, plăcerile lui. Obiectele fotografiate nu se constituie într-un univers anume, despre care să spui, uite lumea lui Kitagawa.

La un moment dat mi se părea că e obsedat de materialitatea lucrurilor, dar acum nu mai ştiu dacă e aşa. În sutele de imagini care înfăţişează maniacal sute de lucruri, Koji nu pare să fie cu adevărat interesat de lucrurile pe care le fotografiază, de materialul lor, de esenţa lor. Toate aceste obiecte par un pretext folosit pentru a căuta ceva şi a înţelege ceva ce se leagă de procesul fotografierii în sine şi nu de conţinutul ei.

Interviu

Trăieşti în Tokyo şi lucrezi ca fotograf. Cum e viaţa în Tokyo?
Iubesc Tokyo. Cred că este creativ.

Cum este cartierul tău? Este unul modern sau tradiţional?
Şi modern şi tradiţional în acelaşi timp.

Te-ai născut în Tokyo?
Nu, în Osaka.

Descrie-mi o zi a ta.
Nu e nimic neobişnuit în viaţa mea zilnică. Nu prea ies să mă întâlnesc cu prieteni sau alţi oameni. Nu mă joc şi nici nu ies să mă distrez. Sunt fotograf. O zi în care fac o fotografie bună este o zi bună pentru mine.

Cum fotografiezi?
Iau mereu camera cu mine. Fac poze total concentrat.

De ce ce fotografiezi, ce îţi place la fotografie?
O poză de-a lui Robert Frank pe care am văzut-o în studenţie mi-a trezit interesul pentru fotografie. După aceea, am lucrat ca asistent într-un studio de fotografie comercială din Osaka, apoi în Tokyo şi mă gândeam că fotografia o să fie slujba mea. Şi a devenit. Fotografia mă salvează.

Fotografiezi multe obiecte, ca şi cum ai vrea să atingi textura fiecărui lucru pe care îl vezi. Pari curios şi interest de orice. De ce?
Asta este stilul meu. Practic, la început, nu am un concept. Încep să lucrez fără să am vreo idee despre ce vreau să fotografiez. Explorez conceptul în procesul de a fotografia în mod repetat. Fotografia are propria libertate. Nu are nevoie de o teorie a fotografiei. Vreau să fac descoperiri noi şi să continui să schimb. Este stilul pentru care continui să fotografiez.

Unde îţi place să călătoreşti în Japonia? Ce e frumos la Japonia?
Îmi place să merg în locuri care nu sunt destinaţii turistice. De exemplu, îmi plac templele japoneze tradiţionale. Cred că sunt frumoase.

Câştigi bani ca fotograf?
Da, dar este dificil să trăieşti doar ca fotograf.

Despre ce e viaţa până la urmă?
Doar trăiesc fiecare zi.

Care este momentul preferat al unei zile?
Îmi place soarele.

Traducere din japoneză: Florea Ioana
Koji Kitagawa.