Paul protestează

Primul protest la care am ieșit a fost după evenimentul de la Colectiv. Am ieșit atunci fiindcă mă săturasem de comportamentul insolent și vanitos al politicienilor. Acum am ieșit prima dată imediat după seara în care OUG 13/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial. Am fost aproape toate zilele, când am stat acasă a fost ca să îmi recâștig puterea pentru a protesta în continuare. Mă trezesc la ora 11:00, mă pregătesc și pe la ora 14:00 - 15:00 deja sunt la protest. Stau până se termină iar apoi ajung acasă și editez imaginile făcute. Așa arată programul meu de o saptămână încoace. 

Nu am mai trăit asemenea sentimente până acum și nu am mai văzut atâția oameni în jurul meu vreodată. Protestele actuale mi-au dat o speranță indescriptibilă și inefabilă. Sunt un susținător convins al libertății dar în viața personală m-am lovit de ideologiile vechi ale celor din jurul meu. Acest protest mi-a dovedit că generația nouă are o gândire liberă și că nu este tolerantă față de corupție și toate neajunsurile făcute de clasa politică. Cred că într-o generație atât de diversă ca a noastră trebuie neapărat să avem o gândire liberă.

Fiecare seară m-a emoționat în felul ei dar cred că cea mai emoționantă pentru mine a fost ziua în care au venit foarte multe familii cu cei mici. Tot perimetrul în care se defășura protestul era împânzit de desene în cretă, peste tot erau grupuri de copii care fugeau și se jucau. Cred că inocența, libertatea și frumusețea celor mici au o esență și simbolistică atât de specială încât orice protest se transformă într-un loc de joacă al libertății, plin de speranță față de viitor.

Acum ceva vreme am ajuns de la protest și am fost întâmpinat acasă de parinții mei. M-am dus în camera mea să editez fotografiile. După ce m-am așezat în pat l-am auzit pe tata strigând din holul casei că sunt idiot, iohannist și cretin, fiindcă am mers la protestele din Piața Victoriei unde protestatarii primesc bani și unde merg doar cei manipulați. Am tăcut și mi-am văzut de ale mele dar am rămas cu un gust amar fiindcă nivelul de manipulare este atât de mare încât oamenii sunt în stare să pornească un război până și în familie. Sunt sigur că nu sunt singurul care a pățit așa ceva dar asta mi-a dovedit că trebuie să protestez în continuare, pentru mine.

O să protestez cât o să trăiesc. Prin fotografie, scris, în stradă, oriunde și oricum. Cu toții ar trebui să protestăm, pașnic, în stilul nostru, pentru a avea o voce și pentru a trăi viața pe care o dorim. - Paul Mușescu.