Sohodoll. Fashion. Skate. Londra.

Alina Negoiţă are 21 de ani și studiază fotografie de modă la London College of Fashion. Pe Facebook e Sohodoll Afterimages – acum patru ani, când și-a făcut cont pe deviantart, îi plăceau mult câteva piese de la Sohodolls.

Inevitabila: cum de te-ai apucat de fotografie. Primele fotografii, primul aparat, ce-ţi plăcea să fotografiezi și cum te-a prins microbul atât de tare încât să vrei să faci asta la facultate.
Primul aparat îmi amintesc că era un Sony de 3.2 mpx și l-am primit în 2005-2006, apoi în clasa a X-a am avut un Sony H7 cu care am fotografiat până în vara anului trecut. Oamenii au fost întotdeauna subiectul meu preferat. Am ales să fac fotografie, iar pe viitor film, pentru că nu mi-am imaginat niciodată că aș putea studia ceva ce nu-mi place doar de dragul unui posibil confort material. Am preferat să aleg ceva ce nu poate deveni o rutină, ce fac cu toată plăcerea și pentru care am șanse să devin cineva.

Pasiunea pentru fotografia de modă de unde ţi se trage?
Am avut o perioadă lungă în care am vrut să fiu designer – când eram mică tot timpul pictam ori făceam schiţe (cred că încă mai am pe undeva desenele), iar prin clasa a XI-a mă bătea gândul din nou să dau la design vestimentar ori la grafică. Poate de aici?

De ce ai ales Londra și cum e so far?
Am ales Londra pentru că bursa nu îmi acoperea tot tuitionul la New York, ăsta e principalul motiv. Mai mulţi prieteni au plecat la studii în Londra în același timp cu mine și mi-a fost mai ușor.

E diferit – cel mai important e că ai acces la foarte multe muzee, la super biblioteci, informaţie in general. Sunt oameni din toate ţările, cunoști o grămadă de povești; în același timp e destul de greu să te faci remarcat, fiind foarte mulţi pe domeniul tău. Trebuie să fii într-adevăr bun în ceea ce faci, să fii conștient de talentul tău și în același timp să știi că lucrurile nu vin de la sine. Îmi place. Iar vremea nu e atât de rea pe cât se zice.

Spuneai într-un interviu că-ţi place să lucrezi mai mult pe film decât pe digital. Ce îţi dă filmul în plus?
Timpul petrecut în darkroom, faptul că trebuie să ai mai multă grijă de munca ta, mai ales pentru că developezi negativele singur, scanatul la rândul lui și momentul când ţi se încarcă fotografia pe ecran. E un proces mai intim la care nu am avut acces până acum și de aceea experimentez cât de mult pot.

Aproape toate fotografiile tale au ceva ce duce cu gândul mai degrabă la revistele independente de modă decât la cele mari cu prelucrările lor excesive.
Tot ce fac e foarte personal, nu știu dacă e un lucru bun sau rău. Da, prefer să fotografiez în locaţie, studioul simt că mă îngrămădește cumva, dar asta probabil și pentru că nu am experimentat destul. Paolo Roversi îmi place pentru fotografiile lui în studio.

Legat de proiectele de pe site-ul tău: skaterii, copiii la scăldat. Cum ţi le alegi şi care dintre ele îţi este cel mai drag?
Intuitiv. Cel mai drag îmi este Boys as skaters – e ca un statement pentru toate lucrările de până acum și mă reprezintă în totalitate.

Cum a fost experienţa de a filma cu Yoon și ce te atrage ca fotograf la partea asta de video?
A fost foarte drăguţ, cu toţii am fost mulţumiţi și o să colaborăm în continuare, sunt extrem de talentaţi și am mare încredere în ei. Nu am simţit că lucrez: am râs incredibil de mult, chiar ne gândeam că ar fi cazul să facem și un making-off. După cum am spus, vreau să fac video/imagine de film după facultate, e o trecere destul de firească, dar asta nu înseamnă că nu o să fac în continuare fotografie. Vreau doar să îmi extind orizonturile.

Camera pe care-o folosești cel mai des și accesoriile preferate.
Canon 60D, Canon Prima 76, disposables.

Modelele cu care ţi-ar plăcea să lucrezi şi de ce.
Kelly Mittendorf, Lindsey Wixson, Ruby Aldridge, Kristen McMenamy, Kate Moss – pentru versatilitatea lor și trăsăturile interesante.

Un artist care te inspiră.
E greu să aleg unul singur…ok, Mike Brodie.

Ce stare și mesaj ai vrea să transmită fotografiile pe care le faci? Ce-ţi doreşti neapărat să iei din realitate și să încapsulezi în ele?
Să aibă atmosferă, să nu mintă și să nu pară forţate.

Zi-mi un lucru care ţi s-a întâmplat sau ţi s-a spus de când ești la Londra și care ţi-a schimbat în vreun fel viziunea despre profesie.
Nu mi s-a întâmplat/spus nimic care să îmi schimbe viziunea, ci doar să mi-o întărească – da, talentul, contactele, networkingul sunt importante, însă e nevoie de extrem de multă muncă și demnitate ca să ai pachetul perfect.

Ce fotografiezi când vii acasă, în vacanţe?
O să continui în vară proiectele Boys as skaters și Young boys and girls as portraits. Mi se pare interesant să văd cum s-au schimbat în decursului unui an. Am multe planuri pentru vara asta, prefer să nu zic nimic deocamdată, aștept mai întâi să le realizez. Vorbim la sfârșitul verii! :)