Titus Simoens: Albastru, Vezi/Marea

Titus Simoens s-a născut în 1985 în Ghent, Belgia, unde locuiește și azi. A început să studieze fotografia în 2004 la liceu și a absolvit în 2008 Universitatea Karel de Grote din Antwerp cu seria fotografică Close to Romania. Cea mai recentă serie și cea care l-a făcut cunoscut în afara Belgiei este Blue, See, despre băieții din internatul IBIS din Oostende care învață să fie pescari și marinari.

IBIS este o instituție regală autonomă fondată în 1906 la Oostende de Alteța Sa Regală Prințul Albert al Belgiei (care a devenit rege în 1909). Rolul instituției era de a răspunde unei nevoi economice și sociale de a adopta și educa acei copii ai căror tați își pierduseră viața pe mare. Astăzi, instituția s-a reprofilat ca o casă pentru copii din medii dificile ai căror părinți nu au posibilitatea să-i crească sau s-au dovedit iresponsabili. Funcționează ca un internat cu program de școală normală - 6 ani de școală primară, 4 ani de liceu tehnic cu specializare maritimă. IBIS găzduiește azi un maximum de 112 băieți, cu vârste cuprinse între 6 și 16. Sunt admiși copii din medii sărăce și de orice naționalitate. Mulți dintre ei sunt dificili și au probleme cu autoritatea.

Titus Simoens ne spune mai multe despre cum a lucrat la seria Blue, See și câteva cuvinte despre seriile mai vechi. 

Seria Blue, See

Am petrecut în total 5 săptămâni cu ei, pe parcursul a 4 luni. Am avut nevoie de timpul ăsta ca să fac imagini de sine stătătoare, imagini care fiecare luate separat să spună povestea băieților de la IBIS.

Cea mai bună conexiune am avut-o cu grupa cea mai mare, sunt pe la vârsta de 16 ani așa că am vorbit despre lucrurile normale pentru vârsta aia, ne-am jucat pe playstation și am fumat țigări în afara școlii. Băieții mai mari au Facebook și vorbesc despre fete și despre visele lor. Sunt foarte conștienți de faptul că locuiesc într-o școală specială. O dată când am mers la bowling erau și alte 3 școli din Ostende acolo. Și se vedea cum se uitau ceilalți la ei, era o atmosferă ciudată. Am simțit imediat câtă grijă au unul de celălalt, în mod inconștient.

Îmi amintesc de povestea unui băiat care era bolnav la pat, cred c-avea 8 ani, și cum venise Moș Crăciun în școală avea multe ciocolate în poală și mi-a zis Poți să le iei tu pe toate. I-am răspuns că e prea mult și nu e nevoie, iar el a zis : Nu, te rog, ia-le, pentru c-ai fost atât de bun cu mine. A fost un moment special.

Am sentimente ambivalente privind locul ăsta. O chestie e sigură, școala e grozavă și fac pentru copii o treabă foarte bună, încearcă să le dea tot de ce ar avea nevoie niște băieți de vârsta lor și în acest moment al vieții. Dar pe de altă parte cred că un băiat la vârsta asta are nevoie să fie cu părinții lui și să primească afecțiunea unei mame și a unui tată ca să-nvețe valorile vieții. Copiii de aici le învață la școală, iar familia lor sunt ceilalți copii.

N-am vrut să iasă o serie jurnalistică, ci imagini bune. Am căutat și am lucrat pentru imagini care să vorbească de la sine. Fotografiile evocă multe emoții, pe care le-am simțit sau văzut. Iar în titlul seriei am făcut un joc de cuvinte cu marea, de care sunt foarte apropiați.

Seria Close to Romania

La momentul respectiv aveam o relație cu o fată din România care locuia în Belgia. Mergeam la școală împreună și am aflat multe despre cultura română și eram foarte curios cum e țara ei.

Mi-am planificat o călătorie pe cont propriu în România timp de 3 luni în care am traversat țara din loc în loc, din familie în familie. N-a fost nevoie să închiriez camere la hotel sau motel, oricine întâlneam pe străzi îmi oferea un loc la el în casă. A fost o experiență minunată. Am dormit la mănăstire, la țară, am fost în Maramureș, în Delta Dunării, am dormit și cu țigani, a fost perfect. N-am întâlnit nicăieri o asemenea ospitalitate.

Seria Miles Away

Un prieten a locuit un an în America și când s-a întors mi-a zis să mergem să facem un documentar despre adevăratul cowboy american. Am fost foarte entuziasmat de la început, cu toții ne jucam de-a cowboy-ii și indienii când eram mici și ar fi fost prima oară când mergeam în America. Așa că am călătorit în lungul și-n latul Statelor Unite în căutarea cowboy-ului adevărat, de la New York la Nashville,Texas, New Mexico și sfârșind în Idaho. Acolo i-am întâlnit pe Gene și Josh, am stat 2 săptămâni cu ei și am făcut documentarul video și seria foto Miles Away. 

Cowboy-ii ăștia doi sunt pe bune, stau câte 6 luni împreună și au grijă de 5.000 de vaci. Am câștigat și câteva premii cu documentarul în America și Belgia la festivaluri.

Mai departe

Lucrez în continuare la proiectul Blue, see, dar de data asta în China, într-o mănăstire Shaolin unde mulți copii sunt antrenați în kung fu. O să continui să caut instituții sau școli unde copiii sunt dintr-un motiv sau altul forțați să învețe ceva care le determină viitorul. Și vreau cu toate mini-seriile astea să scot o carte și să fac o expoziție în 2014. 

Titus Simoens Photography