Work & Travel & iPhone

Claudiu a plecat în State pe 5 iunie 2013, ca să facă bani, şi s-a întors în Londra, unde e student, pe 10 octombrie, cu un laptop şi un dolar. „Poţi să pleci cu foarte mulţi bani de acolo”, spune „dacă ştii cum să fii cumpătat. Eu n-am ştiut cum să fiu cumpătat.” Două joburi în paralel, o masă consistentă pe zi şi 1.5l de energizant au fost dieta care l-a slăbit 14 kile în primele trei săptămâni de Work & Travel. Avea o singură oră liberă la prânz, aşa că nu mai apuca să-şi gătească, precum alţi studenţi, şi prefera să mănânce bine, la restaurant, unul din lucrurile la care nu a mai renunţat odată ce şi-a dat seama că preferă să profite de timpul petrecut în State ca să trăiască, nu ca să strângă.

A lucrat pentru un studio foto din Ocean City, Maryland numit Flashback Old Time Photos, şi pentru un community center care organizează şi excursii pentru studenţi. În ele, Claudiu a fost fotograf, dar la nevoie s-a ocupat şi de cazări. A bifat, aşa, Boston, New York (de două ori), Washington (de patru ori), Niagara (de trei ori), Las Vegas, L.A., San Francisco.

Estimează că a tras peste 3.000 de portrete în lunile alea în care aparatul foto i-a devenit un soi de extensie a mâinii. De multe ori, când vedea ceva ce şi-ar fi dorit să fotografieze pentru sine, era prea obosit să mai ridice şi seteze aparatul şi prefera să ţină imaginea în minte. Sau folosea telefonul. Deşi n-a fost niciodată mare fan iPhonography, crede în puterea documentară a unui iPhone, mai ales când ai şi Instagram. Fotografiile lui de mai jos sunt printre puţinele personale din State.

+ două momente:

1. „Curtea casei în care am stat avea ieşire la Bay, cu ponton, de vis. Am văzut cu ochii mei rechini (chiar dacă erau mici şi nu prea îţi puteau face rău) în apa respectivă, în condiţiile în care eu cu o seară înainte săream, mă credeam Phelps pe acolo.”

2. „În Vegas, chiar dacă e ilegal, am jucat în fiecare cazino în care mi-am dorit să intru, fără să fiu dat afară. Ba mai mult, când persoanelor cu care eram li s-au cerut ID-urile, eu şi cu un prieten am fost scăpaţi de faptul că eram nebărbieriţi: Oh, you don't need to show me the ID! You're deffo over 21!. Am spus OK, am cerut un whiskey cu cola, am dat bacşişul, fără să simţim cătuşi reci sau ceva.”