Ioana Ciolacu

Atât de pretenţios era regulamentul concursului nemţesc de design care a împins-o pe Ioana Ciolacu să-şi facă prima colecţie la începutul lui 2011, încât trebuia să vină cu un concept bun dacă voia să aibă vreo şansă. Tema era "Attention please!?", răspunsul Ioanei s-a numit Muna şi ideea din spate a fost următoarea: lumea se mişcă din ce în ce mai repede şi e tot mai violentă, încât am ajuns să vedem numai lucrurile care ies foarte tare în evidenţă. Trebuie s-o luăm mai încet. În Muna haina devenea o protecţie spirituală, o coajă care ascunde înăuntru viaţă, culoare, o lume. Ca un ou. Ioana a făcut atunci haine fără tipare şi a tăiat minim, folosind banda lui Möbius pentru a sugera rotunjimea. Colecţia i-a adus un loc doi la concurs şi o prezenţă serioasă în feederul întregii ţări.

„Puteam să mai fac zece colecţii folosind conceptul ăsta,” spune Ioana, care s-a hotărât în anul cinci la arhitectură să facă şi facultatea de design. „Dar am vrut să-l duc mai departe.”

Şi nu era vorba numai de concept, ci şi de ea. Dacă la prima colecţie a lucrat cu stofe groase, sculptabile, iar rezultatul au fost nişte haine-idee mai degrabă decât nişte haine de pus pe umeraş, Ioana trebuia să arate acum că poate ieşi din zona aceea de confort. Aşa că a scos puiul din ou. Dracul stă pe la colţuri. Atâta timp cât oul era închis, răul nu avea cum să intre, dar puiul a ieşit şi trebuie acum să se descurce în lumea colţuroasă.

Colecţia ei de primăvară vară pentru 2012, se numeşte Arrow – de la căţelul lui Oblio, din filmul de desene animate optezecist The Point. Pentru cine nu a auzit de el, un rezumat: în regatul din poveste, toată lumea are un ţugui pe cap, numai Oblio se naşte cu capul perfect rotund. Prin nişte maşinaţiuni malefice e alungat în Pădurea-fără-rost, unde, alături de Arrow, îşi va răspunde la nişte întrebări esenţiale despre viaţă şi va înţelege că e OK să fie ca el.

Arrow e o colecţie cu mult negru, geometrii ascuţite şi linii riguroase. Ioana a pus şi transparenţe şi voaluri, iar uneori pensele şi cusăturile sunt lăsate la vedere. Cu rochii scurte, pantaloni lungi şi buzunare în care-şi poate ascunde mâinile, femeia Ioanei e gata să iasă în lume. Faptul că ştie că poartă o fărâmă de desen animat ar trebui s-o ferească de colţuri.