Ideo Ideis: Andreea & Alex la dublu

Karin Budrugeac | 27 Aug 2014

Un set de întrebări pentru președinții Ideo Ideis despre cum au crescut cu festivalul, bârfe și educație alternativă.

Dacă Ideo Ideis e o familie, asta înseamnă că Alex e figura paternă și Andreea figura maternă?

Alex: Dacă zic doar „da” e prea scurt, nu? Cumva, așa s-au instituit lucrurile. E numa’ bine, pentru că în felul ăsta nu mă poate trage nimeni la răspundere că nu am făcut un copil până acum. Și e foarte bine că e un „copil” care are o mulțime de unchi și mătuși care au mare grijă de el.

Andreea: Cred că suntem prea tineri să fim părinți. Dar dacă e să zicem că suntem, probabil că Ideo a fost genul ăla de copil care și-a crescut părinții. Ziceam la un moment dat că festivalul ăsta e my coming of age story. Ei bine, lui îi datorez și responsabilitățile cu care m-am trezit pe cap încă de prea devreme și lipsa unei vacanțe de vară timp de vreo 8 ani. Am avut parte de ea anul ăsta – grație mamelor Ideo Lavinia Cioacă și Carmen Dumitrescu.

Ce organ din corpul Ideo Ideis este fiecare?

Alex: Andreea aș zice că inima.
Andreea: Emisfera stângă a creierului.

3 trăsături de caracter ale celuilalt care au contat mult în creșterea Festivalului de-a lungul timpului.

Alex: (despre Andreea) Aș zice Integritate, capacitate de înțelegere și perseverență. Și-ar mai fi și faptul că e tare bună la scris proiecte de finanțare.
Andreea: (despre Alex) Punctualitate, corectitudine, verticalitate.

Ce-ai câștigat în „competiția cu sinele” în anii de când există Ideo?

Alex: Ar fi mai scurt să spun ce nu am câștigat. Am crescut împreună cu festivalul, m-am maturizat și am învățat extrem de multe despre calm, răbdare, diplomație și toleranță. Am câștigat prieteni apropiați - sinele e ceva mai ușor de suportat când ai oameni buni lângă tine - am câștigat privilegiul de a face parte dintr-un grup de oameni alături de care mă simt capabil să fac orice. Si asta fără magneziu (pentru cine și-amintește)

Andreea: Ca să sumarizez, probabil că încrederea în sine, credința că totul (uneori de frică zic „aproape totul”, dar azi sunt într-un mood mai bun) e posibil, importanța și necesitatea creării unor contexte care să te ridice și să te motiveze. Pe scurt, să mă înconjor mereu de oameni de la care am ce să învăț, în orice fel cu putință.

Dacă Ideo Ideis ar fi o poveste, care ar fi? 

Alex: Tare aș vrea să spun ceva mai cool, dar îmi tot bâzâie în cap povestea cu Făt-Frumos care creștea într-un an câți alții în zece. Parcă se potrivește cu povestea dezvoltării festivalului.

Andreea: Probabil că Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Mi se pare că Ideo s-a născut cu o promisiune ideală și imposibilă, ca Fătul Frumos. Încă din 2006 a început să cutreiere lumea (fie ea și în mic) după oameni care păreau că pot crede în lucrurile în care am crezut și noi. N-a fost greu să-i găsim. Cred că am fost mai norocoși decât Fătul din poveste.

Explică, pe scurt și concis, termenul de „educație alternativă”. Așa, ca for dummies.

Alex: Un tip de educație care vine în completarea celei instuționalizate și care pune în centru nevoile și calitățile individului.
Andreea: Arta for all; for the development of the social self and the wellbeing of the future societies.

Cel mai umilitor moment pe care l-ai trăit în anii aceștia la Ideo.

Andreea: Momentele în care a trebuit să mă lupt ca cineva să vorbească mai degrabă cu mine decât cu bărbatul de lângă mine. Să faci niște neni de vreo 40+ să aibă încredere într-o puștoaică e un lucru destul de complicat aici în sudul extrem.

O bârfă amuzantă despre voi pe care ai prins-o 

Alex: Am auzit o bârfă amuzantă cum că am decis anul trecut să renunțăm la competiție pentru că fostul juriu (actualii mentori) a avut discuții interminabile, chiar conflicte, în legătură cu cine să câștige premiul x sau premiul z. Foarte p-afaristă bârfa asta.

Mesaje de amenințare ai primit? 

Alex: Nu știu cum să zic, dar și dacă aș primi…voi i-ați văzut pe băieții de la Shtanga Boyz?

Care e, după voi, ingredientul secret al Ideo Ideis?

Andreea: Secretul din el.
Alex: Faptul că oamenii care muncesc enorm pentru ca festivalul să se întâmple fac asta pentru că vor și nu pentru că trebuie sau pentru că sunt plătiți pentru asta. E un tip de conexiune emoțională care nu funcționează după o rețetă și care transformă festivalul într-un loc de întâlnire al celor mai bune energii care compun ființa umană. Hai c-am încheiat filozofic!

***
Interviu publicat inițial în gazeta Colaj II, primul număr. 

Gazeta Colaj de anul trecut. 
Pin It email