Belgica: desfătări bahice pe muzică de la Soulwax

Felix Van Groeningen, cel care ne-a rupt sufletele și ne-a violat însăși esența umană cu splendidul The Broken Circle Breakdown în 2012, a venit pe ecranele din România pe 17 februarie cu acest nou film intitulat Belgica (cu care a fost și la Sundance, printre altele), în care ne aciuăm în barul ce dă titlul filmului alături de doi frați proprietari de local cu scop de desfătări bahice și muzicale. Cei doi frați, pentru efect cinematografic, se cam bat cap în cap și-s mai degrabă vărsători de sânge unul la adresa celuilalt (cel puțin la nivel conceptual, desigur, nu literalmente).

Filmul ca filmul (care e, fără tăgadă, distractiv și plăcut ochiului și e, într-un fel, o versiune flamandă la 24 Hour Party People care, după cum știm, e versiune a poveștii reale a clubului Hacienda), dar muzica e cea care joacă, așa cum era de așteptat, un rol extrem de important - prin prisma faptului că, hei, doar vorbim despre un bar, dar și prin prisma faptului că, hei, ia uite că soundtrack-ul este creat de Soulwax, trupa aia belgiană care din 2004 încoace n-au mai scos un album - nu punem la socoteală albumele de remixuri, etc. Eveniment de magnitudine muzicală extraordinară, acest nou album, și totodată soundtrack al filmului belgian, e un experiment foarte interesant și destul de prietenos cu urechile melomanilor cinefili.

Spun experiment interesant pentru că stimabilii de la Soulwax, pentru acest album/OST, au scornit 15 trupe din zone diferite din punct de vedere muzical și le-au și compus 16 piese (trupa The Shitz, să ne fie cu scuze, apare cu două piese) care să se plieze atât pe film cât și pe stilurile pe care le-au răscolit din tolba muzicală.

Astfel, avem de la R&B pe sistemul Jessie-Ware-Gone-Dark (cu Charlotte și piesa The Best Thing) la muzică de dansat din umeri și din sacoul lucios (Rubber Band și a lor Caoutchouc) la rudele muzicale ale trupei Ladytron (Turn Off The Lights) sau electronica turcească (Kursat 9000 cu piesa Çölde Kutup Ayısı care, în mod intenționat, poartă titlul traducerii în turcă a filmului din 2009 a lui Van Groeningen, The Misfortunates). Mai avem parte și de niște muzici tropical/tribale (Slippy Fingers de la Aquazul), niște rockăreală care să impresioneze pe cei mai tineri și mai purtători de blugi strâmți dintre noi (susnumiții The Shitz), dar și niște hardcoreală atât punk (Burning Phlegm cu piesa Nothing), cât și electro (Ti Ricordi Di Me, a trupei Erasmus, în care se urlă amenințător și prin care derapăm în curentul electroclash) sau muzică sexy de țigară și whiskey (Nine Thousand Eyes de la Robert Vanderwiel).

E un amestec eclectic de genuri și subgenuri care rulează fin în playlist. Sigur, aș fi optat, poate, pentru o altă aranjare a pieselor pe album, căci tresari destul de mult în momentul în care treci de la rockăreala drăguțică a celor de la The Shitz la energia trepidantă a piesei Caoutchouc, dar per total suntem bine, atât noi, dar și Soulwax și amicii proprietari de bar din Belgia. Filmul este deja în cinematografe, deci puteți să vă bucurați lejer de muzica belgienilor în sala de cinema atunci. Mare atenție că o să vi se facă chef de bănănăit prin baruri.

***
Trailerul filmului