Despre film, cu Raluca Durbacă:
De ce merită văzut filmul ăsta?
De ce merită văzut filmul ăsta?
Pentru că este unul dintre cele mai importante filme ale mișcării ciné-vérité, o mișcare care abia debutase recent, în 1960, cu documentarul lui Jean Rouch, “Chronique d'un été”. Pentru că vorbește deschis despre ipocrizie, conformism și diviziunile dintre clasele sociale, care se reflectă în diferențele de mentalitate dintre acestea. Și pentru că, deși suntem în 2013, tipurile de răspunsuri date de către intervievații lui Pasolini cu privire la moravurile sexuale ale anilor ’60 nu sunt foarte diferite de cele pe care un “investigator” român le-ar primi dacă ar face o tură de țară.
Ce film ar trebui văzut înainte și ce film după?
Înainte: “Chronique d'un été”, 1960, r. Jean Rouch.
După: “Il fiore delle mille e una notte”, 1974, r. Pier Paolo Pasolini.
Ce trebuie știut despre regizor?
După: “Il fiore delle mille e una notte”, 1974, r. Pier Paolo Pasolini.
Ce trebuie știut despre regizor?
Este unul dintre cei mai importanți intelectuali italieni ai celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Înainte de a fi cineast a fost poet, junalist, romancier, pictor și eseist. A fost marxist și homosexual declarat. A fost masacrat în seara de 2 noiembrie 1975 de către un tânăr de 17 ani, prostituat, pe care-l agățase undeva în Roma și cu care intenționa să facă sex. Multe figuri importante din viața publică italiană au afirmat însă că Pasolini a fost victima unui complot politic, pentru că în ultimul timp începuse să atragă foarte mult atenția asupra corupției din Guvern și cerea încarcerarea liderilor partidului de guvernământ.