Cineclub documentar FILM MENU: Le Joli Mai (Chris Marker şi Pierre Lhomme, 1963)

De ce merită văzut filmul ăsta?

Filmul este un document istoric ce reușește să capteze pe peliculă starea de spirit ce domina Parisul în luna mai, 1962, într-un moment de cotitură atât pentru capitala Franței, cât și pentru parizieni: sfârșitul războiului de opt ani cu Algeria, remodelarea arhitecturală masivă a orașului și formare unei clase de mijloc împinsă de noul avânt economic al Franței către consumerism, dar și către alienare. Semințele lui mai 1968 se găsesc în acest mai 1962 al lui Chris Marker și Pierre Lhomme.

Ce film ar trebui văzut înainte și ce film după?

Chronique d'un été, regizat de Jean Rouch și Edgar Morin în 1961.
Le fond de l'air est rouge, regizat de Chris Marker în 1977.

Ce trebuie știut despre regizor?

„Pentru mulți oameni, «angajat», înseamnă «politic”, iar politica, arta compromisului (ceea ce ar și trebui să fie - dacă nu există compromis, există doar forță brută) mă plictisește îngrozitor. Ce mă interesează pe mine este istoria, iar politica mă interesează doar în măsura în care reprezintă amprenta pe care istoria o lasă asupra prezentului. Cu o curiozitate obsesivă (dacă e să mă identific cu oricare dintre personajele lui Kipling, acela este Băiatul Elefant din Just-So Stories, datorită «curiozității sale lacome») mă tot întreb: Cum reușesc oamenii să trăiască într-o astfel de lume? Și de aici vine obsesia mea, de a înțelege «cum merg lucrurile» în acest loc sau în altul. Mult timp, cei care putea vedea «cum merg lucrurile», nu aveau acces la uneltele care să dea o formă percepțiilor lor – iar percepția fără formă este obositoare. Iar acum, brusc, aceste unelte există.” – extras dintr-un interviu acord de Chris Marker ziarului Libération, în 5 martie 2003.