Cineclub Extended înseamnă o proiecție maraton, de 8 ore, începând cu ora 12.
Programul:
-de la ora 12h00: Dr. Mabuse, der spieler (Doctor Mabuse, jucătorul), Germania 1922, regie Fritz Lang
-de la ora 17h00: Das Testament des Dr. Mabuse (Testamentul doctorului Mabuse), Germania 1933, regie Fritz Lang
-de la ora 20h00: Die 1000 augen des Dr. Mabuse (Cei o mie de ochi ai doctorului Mabuse), Italia – Franţa – Germania de Vest 1960
-de la ora 17h00: Das Testament des Dr. Mabuse (Testamentul doctorului Mabuse), Germania 1933, regie Fritz Lang
-de la ora 20h00: Die 1000 augen des Dr. Mabuse (Cei o mie de ochi ai doctorului Mabuse), Italia – Franţa – Germania de Vest 1960
Despre cele trei filme, cu Irina Trocan
De ce merită văzute filmele astea?
Pentru că sunt despre un geniu criminal – Mabuse jucătorul, sau actorul, cum s-ar mai putea traduce titlul german – care a avut mulți urmași în cinema și în cultura pop. Întotdeauna merită văzut originalul din spatele valurilor de pastișe și de parodii pentru că personajul care le-a inspirat sigur era mai inteligent și mai complex în opera-mamă.
Pentru că sunt despre un geniu criminal – Mabuse jucătorul, sau actorul, cum s-ar mai putea traduce titlul german – care a avut mulți urmași în cinema și în cultura pop. Întotdeauna merită văzut originalul din spatele valurilor de pastișe și de parodii pentru că personajul care le-a inspirat sigur era mai inteligent și mai complex în opera-mamă.
Merită văzute împreună pentru că sunt o călătorie prin mai multe forme de cinema – felul în care e spusă povestea lui Mabuse se schimbă de la film la film—, iar regizorul, Fritz Lang, era în avangarda tuturor acestor forme. Deci veți vedea o capodoperă de patru ore a filmului mut (Dr. Mabuse, der Spieler, 1922), o capodoperă timpurie a filmului sonor de gen (Das Testament des Dr. Mabuse, 1933) și un thriller din Războiul Rece (Die Tausend Augen des Dr. Mabuse/Cei 1000 de ochi ai doctorului Mabuse) cu o scenografie care arată la fel de slick ca Alphaville și Dr. Strangelove, care oricum sunt făcute mai târziu și regizate de admiratori declarați ai lui Fritz Lang.
Ce film ar trebui văzut înainte și ce film după?
Înainte, M, tot de Fritz Lang, apărut în 1931, cu Peter Lorre în rolul unui pedofil care își face simțită prezența fluierând afon o arie din Peer Gynt. (Devine dubios dacă vă gândiți că fluieratul de pe coloana sonoră e, de fapt, al lui Lang.) Tematic, e un film despre crimă și despre felul în care ar trebui oprită/pedepsită de societate. Estetic, e un reper în istoria filmului sonor pentru că integrează atât de bine sunetul în dramă.
Înainte, M, tot de Fritz Lang, apărut în 1931, cu Peter Lorre în rolul unui pedofil care își face simțită prezența fluierând afon o arie din Peer Gynt. (Devine dubios dacă vă gândiți că fluieratul de pe coloana sonoră e, de fapt, al lui Lang.) Tematic, e un film despre crimă și despre felul în care ar trebui oprită/pedepsită de societate. Estetic, e un reper în istoria filmului sonor pentru că integrează atât de bine sunetul în dramă.
După, Goldfinger (regia Guy Hamilton, 1964) din seria Bond, ca să (re)descoperiţi un villain tehnocrat comparabil cu Mabuse. Trivia: Maleficul Goldfinger e interpretat de Gert Fröbe, un actor care, în ultimul Mabuse, era doar comisarul.
Ce trebuie știut despre regizor?
Sunt foarte, foarte multe lucruri bune de spus despre Fritz Lang. Dar mă rezum la un citat din J. Hoberman, cel mai erudit critic american care se entuziasmează nebunește la cinema pop: „Lang a fost un maestru în pulp fiction – poate cel mai mare din istoria filmului. Capodopera lui oficială, M, e portretul original al unui criminal în serie, dar nu prea există niciun gen popular – SF, fantezie eroică, spionaj, gangster, horror – care n-a trecut prin mâinile lui Lang și nu-i poartă moștenirea. (Și asta a fost în Germania. Ajuns în America, Lang a regizat un proto-«Bonnie and Clyde» și a contribuit la inventarea filmului noir.)”