Cineclub FILM MENU: Akira (r. Katsuhiro Otomo, 1988)

De ce merită văzut filmul?

Reperul temporal al distopiei post-apocaliptice din Akira este anul 2019. Cu toate că cyberpunk-ul nu e pe val astăzi, paralele sunt de tras: societatea străbate un vacarm politic, drept consecință neîncrederea este cea care dăinuie printre luminile neon din Neo-Tokyo. Dacă nu ești un fan al seriei manga cu același nume, e ușor să te simți copleșit de complexitatea firelor narative; totuși, actanții principali, antieroul Kaneda și prietenul său din copilărie, Tetsuo, petrec destul timp în lumina reflectoarelor cât să creeze, chiar și în cele 120 de minute de film, o legătură afectivă cu spectatorul. Asta se datorează, probabil, și situației în care facem cunoștință cu ei: s-a încheiat un al treilea Război Mondial, dar toți cei fără vreun interes adiacent continuă să fie victime ale sorții; niciunul dintre personaje nu este neapărat un erou, însă înțelegem că o astfel de atitudine ar fi suicidară. În acest haos general iau naștere și puterile supranaturale ale lui Tetsuo care, pe lângă spectaculozitatea lor, ridică numeroase dileme morale.
Nu sunt de neglijat nici meritele tehnice ale producției japoneze: un total de 160,000 de fotograme desenate de mână (prin metoda tradițională - cel animation) beneficiază de inovația super-fluid motion, dar și de dialog pre-înregistrat (pentru a anima mișcările gurii personajelor), la care se adaugă imaginile create digital. Bogat în culoare și lumină, iute și efervescent, Akira rămâne un punct de referință nu doar în istoria animației, ci și a filmului universal.

Ce ar trebui văzut înainte și ce după?

Desigur, pentru o imagine mai amănunțită a universului lui Otomo merită răsfoite paginile seriei manga Akira, scrisă și ilustrată de același autor începând cu 1982. E interesant cu atât mai mult cu cât povestea continuă și după apariția mult-lăudată a filmului, până în vara lui 1990; în acest context, filmul pare mai degrabă un bonus pentru fani, o ecranizare strălucitoare a unei istorii deja cunoscute, dar aflată încă în floare, neterminată. Totodată, dacă ți-au plăcut elementele cyberpunk și sugestiile de body-horror din Akira (și te simți îndrăzneț), Tetsuo: the Iron Man ar fi o variantă adultă, hiperbolizată și amețitor de imaginativă a acum familiarei presimțiri că viitorul aparține unor forțe artificiale dincolo de controlul imediat al omului.

Ce trebuie știut despre regizor?

Katsuhiro Otomo nu reprezintă un caz atipic când ne gândim la cultura pop japoneză: el începe ca manga artist, apoi își încearcă mâna cu scenarii de film, din când în când și cu regia lor. Ca desenator, Otomo are la activ nu mai puțin de 14 serii manga (într-una dintre ele, Domu: A Child’s Dream, un băiețel are puteri supranaturale, asemenea lui Tetsuo din Akira). În mod poate surprinzător, ca scenarist Otomo este chiar mai prolific, astfel încât spre sfârșitul anilor ’80 realizează cu succes tranziția spre cinema. Aici, câteva titluri vin în minte, printre care colaborarea cu Rintaro din 2001, Metropolis (da, este un omagiu adus lui Fritz Lang, fără a prelua totuși nimic la nivel de plot), precum și Steamboy, un film de animație încadrabil în subgenul sci-fi steampunk, care a stat în producție aproximativ 10 ani pe un buget frumușel de nici mai mult, nici mai puțin de 20 de milioane de dolari. În ultima vreme, Katsuhiro Otomo este interesat, conform propriilor spuse, de „îmbinarea dintre live action și grafică computerizată”, în încercarea de a crea un cinema hibrid, natural și virtual în același timp (vezi Mushishi din 2006).

***

Proiecția filmului va fi urmată de o discuție moderată de Teodora Leu și Ilinca Miroșanu, redactori FILM MENU. Intrarea este liberă.