Cineclub FILM MENU: „Anchetă asupra unui cetățean mai presus de orice bănuială”

1. De ce merită văzut filmul ăsta?

Mai 1968 marchează începutul unui lung șir de ciocniri între protestatari și forțele de ordine în toată lumea, așa că nu e surprinzător că Elio Petri, stângist asumat, a făcut în 1969 Anchetă asupra unui cetățean mai presus de orice bănuială, acest film care analizează și critică autoritățile italiene. Italia nu făcea nicio excepție de la agitația globală, mai ales în contextul anilor de fascism prin care trecuse și a instabilității politice de după război. Regizorul însuși a declarat la un moment dat despre Anchetă…: „Am vrut să fac un film despre poliție. În cei 25 de ani de după căderea fascismului, poliția Republicii Italiei s-a făcut vinovată de zeci și zeci de execuții sumare, făcute în stradă și pe autostrăzi – uciderea oamenilor din clasa muncitoare, care s-au făcut vinovați doar de lupta pe care au dus-o împotriva sărăcie și a nedreptății – și niciun polițist nu a plătit pentru aceste crime.”

2. Ce ar trebui văzut înainte și ce după?

Înainte – Il Conformista, filmul din 1970 al lui Bernardo Bertolucci, tocmai pentru a-l putea compara pe Petri cu mai cunoscuții săi contemporani;

După – Elio Petri... appunti su un autore, un documentar din 2005, co-regizat de Federico Bacci, Nicola Guarneri și Stefano Leone, care este, practic, format din interviuri cu foști colaboratori ai lui Petri. Pentru o mai ușoară contextualizare.

3. Ce e de știut despre regizor?

Deși mulți cinefili îl consideră o imagine marcantă a cinematografiei italiene postbelice, Elio Petri este un regizor mai degrabă necunoscut publicului larg, spre deosebire de contemporani ai săi ca Bernardo Bertolucci sau Pier Paolo Pasolini. Mai ales în contextul în care a bifat mai toate premiile importante pe la toate marile festivaluri europene (Veneția, Cannes, Berlin) și a luat și un premiu Oscar într-o carieră relativ scurtă – a murit la 53 de ani – și având doar 11 lungmetraje. Intelectual autodidact, Petri provenea dintr-o familie de muncitori, clasă căreia i-a rămas fidel, atât prin convingerile politice, cât și prin cinema-ul practicat. Credea cu tărie în puterea filmului de a influența masele, iar filmele sale reprezintă preponderent o analiză socio-politică a societății italiene.