Cineclub FILM MENU: Ashes of Time (Wong Kar-Wai, 1994)

De ce merită văzut filmul ăsta?

Din motivele pentru care cinemaul lui Wong Kar-Wai e în general fascinant: lirismul imaginii și Maggie Cheung. Maniera asta foarte particulară de a denatura vizual realitatea (prin intensitatea cromatică, slow-motion-ul dramatic și flashback-urile nostalgic-sentimentale) este una din mostrele de poezie impregnată în imagine care nu se găsește peste tot în cinematografia mondială. Ashes of Time (Dung che sai duk, 1994) alunecă și el în siajul stilului, îndepărtându-se puțin de dramele urban-intimiste care i-au adus faima regizorului (In the Mood for Love, Happy Together și Chungking Express vor deveni cele mai notorii), dar respectând perindările temporale cu care s-a tot jucat (anii ‘60 sunt epoca preferată, deși din filmografia lui nu lipsesc expediții într-un viitor lucios-robotizat, ca cel din 2046). Filmul este ecranizarea aproximativă a foarte popularului roman wuxia The Legend of the Condor Heroes, scris de Jin Yong și publicat în 1957. Wuxia e un gen de arte mațiale antice, întrebuințând spade și mișcări fluid-senzuale; confruntările conțin o doză de eleganță care a clădit un întreg gen cinematografic. Tot așa, Wong Kar-Wai infuzează cu glamour-ul caracteristic luptele sângeroase din secolul XIII și pielea transpirată a exilaților în deșert. (Interesantă e și tărăgănarea care a întârziat lansarea filmului: Ashes a zăbovit vreo doi ani la masa de montaj din lipsă de buget și echipamente, iar în pauza asta regizorul a turnat Chungking Express, viitoare a capodoperă a lui Kar-Wai).

Ce ar trebui văzut înainte și ce după?

Pentru că genul ăsta de cinema e cumva foarte divers (filme wuxia există în cele mai variate interpretări), cred că experiența ar trebui să pornească dintr-o zonă mai clasicizată și foarte influentă în toată panoplia cinematografului cu arte marțiale; aici King Hu are niște filme-paradigmă extrem de valoroase: Dragon Inn (Long men kezhan, 1967) și The Touch of Zen (Xia Nu, 1971), o bijuterie stilistică cu vegetație luxuriant-diafană, păduri de bambus și pagode învăluite în raze de soare și aburi. Regizorul taiwanez ar trebui vizitat înainte de Ashes și pentru delectarea cu un tablou la fel de poetic, dar al cărui pitoresc senzual se traduce într-o peisagistică mai naturală, în nuanțe potolite și vaporoase. După, ideal ar fi Eagle Shooting Heroes (Dong Cheng Xi Jiu din 1993, filmat în aceeași perioadă și regizat de Jeffrey Lau, de altfel producătorul Ashes of Time), altă adaptare a romanului într-o cheie radical diferită, o parodie în culori țipătoare. Sau, pentru o adâncire în gen, Hero (Ying Xiong, 2002) al lui Zhang Yimou, superbă sondare în melancolia ancestrală a unei civilizații străvechi. Amândouă împrumută o parte din actorii lui Wong Kar-Wai.

Ce trebuie știut despre regizor?

Filmele lui Wong Kar-Wai sunt, cum spuneam, unice prin estetica hiper-stilizată și senzorialitatea imaginii, iar asta își găsește explicația în background-ul biografic. Specializat în design grafic la Politehnica din Hong Kong, el a intrat în lumea audiovizualului prin scenarii pentru televiziune, mici proiecte de seriale mediocre în toate genurile. Abia când a devenit partenerul unei companii independente a reușit să lanseze propriul film (As Tears Go By / Wong Gok Ka Moon din 1988) și să cizeleze stilul care l-a purtat prin festivaluri și a făcut din el un reper al cinemaului asiatic, la granița dintre mainstream și cultul auteurist.

***

Intrarea este liberă, iar proiecția filmului va fi urmată de o discuție moderată de Andreea Chiper și Teodora Leu, studente la secția de Comunicare Audio Vizuală, în cadrul UNATC.