Cineclub FILM MENU: „Cenuşă şi diamant”

De ce merită văzut filmul ăsta?

Georgiana Madin: Cu toate că Andrzej Wajda este încă activ ca regizor-cronicar al evenimentelor din istoria Poloniei și nu numai, niciunul dintre filmele lui nu s-a clasicizat atât de rapid cum a făcut-o Popiół i diament / Cenușă și diamant (1958), secvențe de tipul celei de la final, cu artificiile izbucnind pe fundalul crimei, fiind citate de regizori ca Martin Scorsese sau Francis Ford Coppola ca sursă de inspirație.

Realizat după o perioadă de severă cenzură stalinistă, filmul e o adaptare a romanului lui Jerzy Andrzejewski despre o serie de întâmplări din ultima zi a celui de-al Doilea Război Mondial, urmărind la nivel micro-istoric trecerea Poloniei din mâinile naziste în cele sovietice. Protagonistul Maciek (Zbigniew Cybulski), fost soldat în Armata Teritorială poloneză, are misiunea de a-l lichida pe Szczuka, un lider comunist antrenat câțiva ani la Moscova. Deși e greu de observant la mai bine de cincizeci de ani de atunci, înșuși subiectul filmului contravine directivelor de partid, întrucât existența Armatei Teritoriale trebuia ștearsă definitiv din istorie. Mai mult, Wajda reușește să păcălească cenzura îndreptând empatia către asasinul Maciek, nu către Szczuka.

Filmul e reprezentativ și pentru fracturarea unității naționale poloneze sub presiunea celor două invazii – germană și rusă – Wajda plasându-l pe fiul lui Szczuka în aceeași mișcare de rezistență ca Maciek. În afara unei certe relevanțe istorice, nelipsită însă de anacronisme, Cenușă și diamant impune un protagonist și un stil de joc care atrage comparația lui Zbigniew Cybulski cu Marlon Brando, dar mai ales cu James Dean. Vestimentația lui care nu are nimic de-a face cu anii ’40 și modul lui de interpretare încordat și contorsionat sunt mărcile teen angstului american cincizecist, deportat în Europa de Est traumatizată de război și supusă Moscovei.

Ce film ar trebui văzut înainte şi ce film după?

G.M.: Primele două lungmetraje de ficțiune din cariera lui Wajda, Pokolenie / O generație (1954) și Kanał / Canal (1955), sunt cele care pregătesc tematic și stilistic (prin tușe simbolist-poetice și de film noir) apariția filmului Cenușă și diamant. Așa cum se reamintește de câteva ori în timpul peliculei, Maciek e unul dintre puținii supraviețuitori ai Revoltei din Varșovia, un personaj prin care Wajda oferă un posibil parcurs viitor al celor pierduți în rezistența subterană din Kanał. La aproape douăzeci de ani de la trilogia războiului, merită văzute Człowiek z marmuru / Omul de marmură (1976) și Człowiek z żelaza / Omul de fier (1981), despre modul în care birocrații socialiști îngroapă urmele unui muncitor model devenit element reacționar în noua ordine stalinistă, pe care Armata Teritorială nu a reușit să o înlăture.

Ce trebuie ştiut despre regizor?

G.M.: Andrzej Wajda a studiat mai întâi pictura, apoi s-a reorientat către cinema încurajat de înființarea Școlii de Cinema de la Łódź. Fiul unui ofițer care a decedat în masacrul de la Katyń (1940) – inspirație pentru filmul lui omonim din 2007, Wajda este printre primii regizori polonezi care au documentat la nivelul dramelor individuale episoadele celui de-al Doilea Război Mondial și efectele acestora asupra coeziunii sociale și a suveranității Polonei. Încă de la începutul carierei, odată cu trilogia războiului, Wajda s-a impus ca regizor-emblemă al țării lui și a reușit nu de puține ori să mascheze aspecte politice nepermise de cenzura comunistă prin alegorie și ironie.