De ce merită văzut filmul ăsta?
O discuție destul de importantă pe care filmul o generează este raportul dintre mica istorioară prezentată și istoria secolului douăzeci. Tipul ăsta de film și evoluția personajelor în contextul gării respective funcționează ca o sinecdocă într-o investigație a vieții din acea perioadă. Pe de altă parte, filmul e și un reprezentant de seamă al noului val ceh, astfel că pentru o discuție despre arta cinematografică din Cehoslovacia de după războaie și nu numai e mai mult decât necesar. Nu trebuie ignorat nici unghiul comic și absurd din care sunt abordate majoritatea situațiilor, și care-l fac extrem de accesibil și entertaining.
Ce ar trebui văzut înainte și ce după?
Înainte de proiecție ar trebui (aproape în mod obligatoriu) văzut Pearls of the Deep, un film semnat de Jiří Menzel alături de Jan Němec, Evald Schorm, Věra Chytilová și Jaromil Jireš. Filmul apare în același an cu Trenuri bine păzite și este alcătuit din cinci povești scurte care ilustrează modul de abordare stilistic al cineaștilor cehoslovaci ai vremii, devenind un fel de portiță de intrare pentru oricine vrea să înțeleagă acest nou val. După vizionare aș propune două alte filme relevante pentru mișcarea artistică respectivă: Magazinul de pe strada mare, făcut de Ján Kadár și Elmar Klos, care apare cu un an înaintea celorlalte două filme, și Gluma, care iese în 1968 și este o adaptare după romanul anticomunist omonim scris de Milan Kundera.
Ce trebuie știut despre regizor?
Jiří Menzel este regizor de film și teatru, actor și scenarist ceh. Filmele sale provoacă și combină adesea viziunea umană și caldă asupra lumii cu sarcasmul. Unele dintre acestea sunt adaptări ale unor opere literare importante semnate de scriitori cehi precum Bohumil Hrabal și Vladislav Vančura. Filmele sale au primit recunoașterea cuvenită la diferite festivaluri internaționale, iar pe lângă Oscarul pentru cel mai bun film străin pe care îl primește pentru Trenuri bine păzite în ’68, Menzel e nominalizat și în ’86 cu comedia neagră Sătucul la același premiu. În 1969 face filmul Ciocârliile pe sârmă, care este interzis de guvernul Cehoslovaciei până în ’90, când primește și Ursul de Aur la Berlin.
***
Intrarea este liberă. Proiecția filmului va fi urmată de o discuție moderată de Laurențiu Paraschiv și Teodor Zaharia - studenți la Secția de Comunicare Audio-Vizuală, în cadrul UNATC.