Cineclub FILM MENU: Cronica unui băiat singuratic (r. Leonardo Favio, 1965)

De ce merită văzut filmul ăsta?

Cronica de un niño solo, realizat în 1965, a fost debutul regizorului argentinian Leonardo Favio și a apărut în contextul unei renașteri a cinematografiei argentiniene, care încerca o panoramare a societății prin abordarea unei tematici sociale. Filmul lui Favio a fost numit cel mai bun film argentinian de către Muzeul Național al Cinemaului Argentinian, deși a fost inaccesibil publicului larg aproximativ 30 de ani. A fost interzis la scurt timp după lansare de către guvernul fascist din Argentina, din cauza discursului politic subversiv atașat filmului și criticii aduse autorităților, ilustrate prin povestea lui Polin, un puști care fuge dintr-un orfelinat, încercând să scape de abuzurile fizice și psihice. Influențele Neorealismului Italian și ale Noului Val Francez sunt evidente prin stilistica realistă și prin abordarea documentaristică, detașată, care evită orice tip de sentimentalism.

Ce ar trebui văzut înainte și ce după?

Înainte - Los Olvidados (Luis Buñuel, 1950)
După - Les quatre cents coups (François Truffaut, 1959)

Ce trebuie știut despre regizor?

Cunoscut actor, cântăreț, regizor și scriitor, Leonardo Favio a aparținut unui grup restrâns de regizori, alături de Fernando Solanas, David José Kohon, Héctor Olivera, care au reanimat cinemaul latinoamerican al anilor ’60. Urmând definiția dată de Cahiers du Cinéma, Favio a fost considerat un regizor autor, influențat în mare măsură de formarea sa literară și de ideologia urmată, fiind un peronist declarat. (Ioana Moraru)

Programul Cineclub FILM MENU al lunii noiembrie