De ce merită văzut filmul ăsta?
A fost numit „un road-movie existențialist”. Chantal Akerman l-a filmat prin câteva țări din fostul bloc comunist, din Germania până în Rusia, documentând primii ani de după căderea Cortinei. D’Est nu are aproape deloc dialog, iar comentariile regizorale lipsesc cu desăvârșire, lăsând spațiu de desfășurare unor cadre lungi, care portretizează diferite straturi ale vieții cotidiene, fie că e vorba de solitudinea din apartamentele mici sau de așteptarea din gările aglomerate. Într-un eseu personal, Akerman a declarat că a vrut să realizeze acest film „cât încă mai e timp” („tant qu’il en est encore temps”) - probabil înaintea șocului cultural, social și economic care urma să transforme aceste țări aflate la începutul tranziției.
Ce film ar trebui văzut înainte și ce film după?
Înainte: Jeanne Dielman, 23, quai du Commerce, 1080 Bruxelles (r: Chantal Akerman, 1975)
După: News from Home (r: Chantal Akerman, 1977)
Ce trebuie știut despre regizor?
Câteva rânduri sunt insuficiente pentru a încerca să descriu cariera lui Chantal Akerman, dar: e una dintre cele mai importante cineaste feministe și a schimbat complet felul în care femeile sunt reprezentate în cinema, iar filmele sale au fost și sunt în continuare studii de caz pentru teoriile feministe, cu toate că Akerman a refuzat mereu să fie asimilată acestei mișcări; a regizat primul scurtmetraj la 18 ani (Saute ma ville), iar Jeanne Dielman, 23, quai du Commerce, 1080 Bruxelles, poate cel mai cunoscut film al regizoarei, a fost realizat când ea avea doar 24 de ani; filmografia sa oscilează între documentar și ficțiune, dar e complicat de trasat o departajare clară, filmele lui Akerman fiind complicat de rezumat, deopotrivă formal și tematic. (Ioana Moraru)
Programul Cineclub FILM MENU al lunii noiembrie.