Cineclub FILM MENU de sâmbătă: O Thiasos, Theo Angelopoulos

Filmul de azi, recomandat de Raluca Durbacă: O Thiasos (Actorii ambulanţi, 1975). 

De ce merită văzut filmul ăsta?

Sub învelișul unui film istoric, Angelopoulos ascunde o tragedie greacă ce se desfășoară lent, într-un spațiu și un timp care alunecă organic între trecut și viitor. Povestea principală reprezintă o versiune alternativă/ modernă a piesei Orestia, scrisă de poetul antic Eschil, adică a asasinării lui Agamemnon, prezentată în film ca urmare a trădării soției sale Clitemnestra și a amantului acesteia Aegistus, fapt care duce la executarea lui Agamemnon de către trupele naziste și ulterior, la răzbunarea fiului Clitemnestrei, Oreste, în complicitate cu sora sa Electra. Dar nu este un film al indivizilor, ci un film al maselor, și al dinamicii acestora, care pun istoria în mișcare. Filmat în planuri secvență ce depășesc de multe ori 100 de secunde, filmul înfățișează o Grecie gri, stâncoasă, rece și strivită de opresiunea celor care aleargă după putere. Însă nu este un film al emoțiilor eroice declamate cu patos pentru plăcerea catarhică a spectatorului, ci un film al disperării mute a maselor.

Ce film ar trebui văzut înainte și ce film după?

O Thiasos face parte dintr-o tetralogie despre istoria Greciei, fiind al doilea film din serie. Primul film, Meres tou '36 (t.m. Zilele lui '36, 1972), este un film ce examinează regimul dictatorial de dreapta al generalului Metaxas (1937-1941). Este un film de tranziție, în care Angelopoulos își caută stilul ce l-a definit apoi. Oi kynigoi (t.m. Vânătorii, 1977), cel de-al treilea film din serie spune povestea unui grup de vânători ce găsesc undeva pe la mijlocul anilor '60 cadavrul unui bărbat îmbrăcat în hainele purtate de partizanii comuniști. Surpriza găsirii acestui cadavru vine din faptul că toți comuniștii fuseseră uciși în urma epurărilor din anul 1949. O Megalexandros (t.m. Alexandru cel Mare, 1980), cel de-al patrulea film din serie, prezintă povestea unui bandit care pune stăpânire pe un sat izolat, în jurul anilor '30.

Ce trebuie știut despre regizor?

Theo Angelopoulos este cel mai mare cineast grec al tuturor timpurilor. A debutat în film sub ochiul atent al unui regim totalitar, drept pentru care a fost forțat să își caute metode stilistice și narative de a evita cenzura.  „Astfel, am căutat un limbaj secret. O înțelegere tacită a istoriei. Timpii morți (temps morts) din plănuirea unei conspirații. Lucrurile nespuse. Discursul eliptic ca principiu estetic. Un film în care tot ceea ce este important se întâmplă în afara cadrului.” A făcut peste 21 de filme, care au câștigat numeroase premii la festivalurile internaționale de film. În 1998 a câștigat premiul Palme d'Or în cadrul Festivalului de Film de la Cannes pentru Eternity and a Day.