De ce merită văzut filmul?
Die brücke este primul film german anti-război apărut după cel de-al Doilea Război Mondial, după mai mult de un deceniu în care se pare că niciun regizor neamț nu s-a aventurat în subiect din perspectiva asta, fiind în plus un exemplu bun de film în care se pot observa influențele neorealismului italian în dialog cu expresionismul german. Narațiunea urmărește un grup de adolescenți care sunt trimiși în armată la sfârșitul războiului, fiind abordată întâlnirea inconfortabilă dintre problemele banale ale adolescenților cu cele crude și nedrepte din contextul războiului.
Ce ar trebui văzut înainte și ce după?
Înainte, Germany Year Zero al lui Rossellini, care cu 11 ani mai devreme trata același subiect, tot din perspectiva unui adolescent. Iar după, The Longest Day, filmul de trei ore cu regie colectivă în care rolul principal este jucat de John Wayne, pentru o perspectivă americană a evenimentelor de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Ce trebuie știut despre regizor?
Bernhard Wicki și-a început carierea ca actor, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce în 1939 a fost deținut în lagărul de concentrare Sachsenhausen din Oranienburg pentru că făcea parte din Wandervogel, o mișcare a tinerilor nemți. Și-a făcut debutul ca regizor cu un documentar, urmat de Die brücke, cu care a avut un succes enorm, fiind chiar nominalizat la Cel mai Bun Film Străin. Atenția pe care a primit-o în spațiul american l-a adus câțiva ani mai târziu la Hollywood, unde a făcut Morituri și The visit, la care a colaborat cu staruri ca Marlon Brando, Ingrid Bergman și Anthony Quinn. Chiar dacă de la începutul anilor ’70 până la sfârșitul carierei sale a lucrat în mare parte în televiziune, ultimele lui lungmetraje nemaifiind atât de discutate, Wicki rămâne unul dintre cei mai importanți regizori nemți, chiar și numai pentru faptul că a regizat primul film german anti-război apărut după cel de-al Doilea Război Mondial.
***
Intrarea este liberă. Proiecția filmului va fi urmată de o discuție moderată de Teona Galgoțiu, studentă la Regie de Film, și Emil Cătălin Vasilache, student la secția de Comunicare Audio Vizuală, în cadrul UNATC.