De ce merită văzut filmul ăsta?
Cu mult înainte ca Disney să producă arhicunoscuta animație în anii ’90, Jean Cocteau a regizat această bijuterie de film în 1946, ale cărui intenții bat mult mai departe decât doar a fi adaptarea fidelă a unui basm, menită să fie exclusiv pe placul copiilor. La belle et la bete nu e nici pe departe doar un melanj de costume impresionante, butaforie și efecte vizuale; are în plus o notă de realism care îl împiedică să fie un film strict decorativ. Și în aceeași notă realistă, finalul filmului reușește să pună la îndoială un deziderat al eroului de basm, acela al perfecțiunii trupești.
Ce ar trebui văzut înainte și ce după?
Îndrăznesc să recomand pentru început chiar trailerul filmului. Sunt patru minute de imagini din film, montate pe comentariul lui Cocteau, care își recomandă filmul și prezintă echipa cu care a colaborat, foarte pe scurt. Dar revenind la recomandări mai zdravene, sugerez Trilogia Orfică, tot a lui Cocteau. Din nou o reinterpretare, însă care transpune în contemporan mitologie clasică, de data aceasta, pentru a explora relația creator-creație.
Ce trebuie știu despre regizor?
Jean Cocteau a făcut puține filme, a început să le facă târziu, la vârsta de 40 de ani, și s-a considerat un amator în acest domeniu. Dar a fost nu numai regizor, ci și poet, pictor, romancier, scenarist, per total, un personaj influent al secolului trecut, care a reușit să își creeze o mitologie personală, îmbinând toate aceste medii atât de bine, încât e imposibil să le desparți, analizându-i activitatea. Până la urmă, el este cel care a spus că je voulais le dessiner, le peindre, le porter à la scène. En fin de compte, le cinématographe m’apparut comme la seule machine capable de donner corps à mon rêve.