Cineclub FILM MENU: In the Realm of Senses (Nagisa Ôshima, 1976)

De ce merită văzut filmul?

In the Realm of Senses (Ai no corrîda, 1976) e un film care la vremea lui a iscat multe controverse (în afară de cenzura japoneză, a fost blamat și interzis temporar și în alte state, chiar în ferventul liberalist american sau în câteva democrații europene). Narațiunea vine pe firul unui caz real din Japonia anilor ’30, care a făcut din Abe Sada și povestea amorului sadomasochist fatal o legendă. Pe lângă secvențele de sex nedisimulat - sâmburele discordiei în receptarea filmului - In the Realm of Senses e într-adevăr remarcabil prin chimia (fie ea pur sexuală) dintre protagoniști și rafinamentul care învelește toate gesturile și mișcările celor doi (eșarfele de satin înlocuiesc lanțurile și cătușele din sadomasochismul vulgar). Există ceva foarte intim în sticluțele delicate de sake și camerele cu pereți de lemn în care se tăvălesc amorezii, iar nedezlipirea lor aproape bolnăvicioasă depășește atât formele standard ale iubirii, cât și învoielile unui adulter obișnuit.

Ce ar trebui văzut înainte și ce după?

O familiarizare cu povestea n-ar strica: A woman called Abe Sada (Jitsuroku Abe Sada), filmul din 1975 al lui Noboru Tanaka, extinde interesul pentru personaje și biografia din spatele lor. Fiind mai stilizat și mult mai precaut decât filmul lui Ôshima, intensitatea atracției dintre eroi scade (evident, sexul nu e nici pe departe la fel de explicit), pentru a face loc unor flashback-uri din viața protagonistei, care modifică total perspectiva, acordându-i anumite circumstanțe din istoria personală care dau faptelor o explicație psihologică. Deși umanizarea lui Abe Sada (care conține cantitatea ei de intenție persuasivă la adresa publicului) face din film unul convențional, merită văzut pentru o panoramă mai completă a cazului. Empire of Passion (Ai no borei, 1978) ar fi o pistă bună pentru explorarea erotismului în filmografia lui Ôshima, e un demers interesant în care viciul carnal e amestecat cu o crimă pasională, iar pe parcurs devine și ghost movie.

Ce trebuie știut despre regizor?

Nagisa Ôshima a studiat inițial drept și științe politice la Universitatea din Kyoto, pentru ca mai apoi să se angajeze la studiourile Shochiku, pentru filmele convenționale care făceau obiectul companiei. De aici a dezertat destul de repede, în momentul în care i-a fost retras din distribuție al patrulea film, Night and Fog in Japan (Nihon no yoru to kiri, 1960), o analiză caustică a scindării dintre vechile și noile tendințe ale curentului stângist nipon. Continuându-și proiectele pe cont propriu, a devenit curând o personalitate culturală marcantă în Japonia, expunându-și foarte vocal convingerile, mai mereu în opoziție cu consensul politic al vremii (fie el stângist sau de dreapta) și condamnând în permanență ipocrizia conducătorilor. Toată atenția mediatică de care s-a bucurat a făcut din el un comentator politic acid, pentru ca în final să devină gazda unei emisiuni televizate în care discuta cazurile unor femei abuzate (asigurându-le anonimatul, desigur). Cinemaul lui e foarte pestriț, se întinde de la drame intimiste până la povești erotice și documentare politice și manifestă încă mai vădit refuzul supunerii la convenție, indiferent de tematică.

***

Intrarea este liberă. Proiecția filmului va fi urmată de o discuție moderată de Andreea Chiper și Călin Boto, studenți la secția Comunicare audio-vizuală, în cadrul UNATC.