Cineclub Film Menu Mut - „City Girl” (1930, F.W. Murnau)

Despre film, cu Diana Mereoiu:

De ce merită văzut filmul ăsta?

În “City Girl” vezi ce poate face Murnau cu doar o cameră de filmat şi lumina unei lămpi de birou. Aici regizorul merge pe un alt soi de excelenţă vizuală faţă de alte filme ale lui – se straduieşte mai puţin să îţi ia ochii prin înflorituri expresioniste şi mizează pe efecte mai subtile de încadratură şi lumină. E ultimul film dintre cele trei pe care le face la Hollywood şi s-a zis despre el ca e un fel de “frate mai mic” al “Aurorei”. Murnau creează o legatură foarte specială între cele două filme – într-un fel pare că îşi dă sieşi replică la filmul anterior. Până atunci, prezenta viaţa la sat într-un mod unidimensional şi idilic, cu oameni integri, sufletule intacte…  pe când oraşul era aglomerarea de feţe de profitori. Cu “City Girl”, Murnau îşi “reglează” universul personajelor, îl face mai nuanţat.

Ce film ar trebui văzut înainte şi ce film după?

Înainte “Aurora” [1927], tot al lui Murnau.

După, “Days of Heaven” [1978] de Terrence Malick, inspirat de “City Girl”.

Ce trebuie ştiut despre regizor?

Maestru în clarobscur. Avea o credinţă aproape religioasă în puterea imaginii. Un perfecţionist - “Good is not enough”. Avea o înţelegere înnascută a tehnicilor de filmare – camera mobilă, unghiuri subiective, iluminat foarte expresiv. Eliberează cinematografului de influenţa literaturii şi a teatrului. În perioada în care făcea el filme, în Germania stilul practicat era cel al expresionismului, dar un stil static, pictural. Murnau e cel care dezmorţeşte camera de filmare; Nu e atât de interesat de poveste, cât de de ritm şi de crearea atmosferei.

Şi el a îngroşat rândurile de regizori europeni care emigrează la Hollywood în anii ’20. Americanii au avut intuiţia să îi dea mână liberă lui Murnau şi aşa apare “Aurora” – a game changer din foarte multe puncte de vedere. Mai face încă două filme în SUA, ultimul fiind “City Girl”, după care emigrează iar şi face cu Flaherty “Tabu”. Nu ajunge să îşi vadă filmul în marea seară a premierei, murind într-un accident de maşină. S-a zis despre el că a fost primul poet al cinema-ului.