Cineclub FILM MENU mut: Varieté (r. Ewald Dupont, 1925)

Astăzi, nici apartenența la genul melodramei, nici ritmul amețitor al imaginii și montajului nu ar încadra filmul în parametrii realismului, dar la momentul respectiv filmul a fost într-adevăr asociat Noii Obiectivități, curent reacționar față de expresionismul încă influent, mai ales datorită secvențelor de exterior filmate chiar în Berlin sau Hamburg, contrar obiceiului de a folosi studiouri și platouri de filmare. Într-o cronică a filmului, publicată în The New York Times în 1926, Mourdant Hall scria că „în acest film există o minunată bogăție de detalii; felul în care sunt concepute lumina și compoziția cadrelor te poate face să reflectezi la faptul că uneori ecranul se află în legătură cu arta plastică [...] ceea ce se întrevede este atât de conform cu viața, încât nimic nu e respingător.”


De ce merită văzut filmul ăsta?

Pentru că este unul dintre filmele mute germane pe nedrept aproape uitate. Varieté a fost gândit de către producătorul Erich Pommel ca un mecanism comercial de confirmare a potențialului legendarei case de producție UFA – i-a cooptat pe regizorul Ewald Dupont și pe operatorul Karl Freund (Metropolis), iar rezultatul a fost un film care îmbină structura narativă clasică a melodramei și tehnici inovatoare de montaj și imagine, preluate deopotrivă din impresionismul francez și expresionismul german, încă influent în parametrii Noii Obiectivități, curent în care se încadrează Varieté.

Ce film ar trebui văzut înainte și ce film după?

Der letzte Mann, regizat de F. W. Murnau în 1924.
Atlantic, regizat de Ewald Dupont în 1929.

Ce trebuie știut despre regizor?

Nu numai Varieté a fost pe nedrept aproape uitat, dar și Dupont însuși a fost eclipsat de contemporani ca Murnau sau Lang. Inițial critic de film și scenarist, Dupont a început să regizeze în 1917. După succesul înregistrat cu Varieté, a ajuns la Hollywood pentru o scurtă periodă și apoi în Marea Britanie, unde a realizat coproducția germano-britanică Atlantic, transpunerea cinematografică a scufundării Titanicului – este considerat primul film sonor în limba germană. S-a întors apoi în Statele Unite, unde a continuat să regizeze filme de categoria B până la sfârșitul carierei sale.