Cineclub FILM MENU: Querelle (Rainer Werner Fassbinder, 1982)

De ce merită văzut filmul?

Mai mult decât acea aură fascinantă care gravitează în jurul filmului ca fiind ultima producție a lui Rainer Werner Fassbinder, lansată postum, după moartea timpurie a regizorului în urma unei nefericite combinări ale cocainei cu somnifere, Querelle propune, într-o tipică manieră provocatoare, o explorare cultă și unapologetică a sexualității, a crimei și a legăturilor între cele două. Plecând de la romanul Querelle de Brest al lui Jean Genet, vedem o dilatare a narativității și a unor inserturi din Plutarh într-o estetică amplu stilizată – artificialitatea platoului de filmat devine simultan alienantă și onirică într-un decor complex cu reprezentări falice. Marinari și polițiști în haine de piele se învârt în culorile calde ale unui artificial apus etern, într-o atmosferă a senzorialului. De altfel, vedem bărbați frumoși și steamy într-un erotism al masculinității, precum și pe Jeanne Moreau (pe care o și auzim pe coloana sonoră).

Ce ar trebui văzut înainte și ce după?

Querelle nu este neapărat un film tipic pentru Fassbinder, nu numai pentru că încheie (abrupt) cariera regizorului, ci și pentru că este destul de diferit în ton de restul operei sale. Am avea nevoie de mici completări ale altor filme anterioare pentru o familiarizare cu regizorul, cum ar fi Fear Eats the Soul (1974), pentru o cunoaștere mai bună a neîncrederii în oameni și a cinismului personajelor lui Fassbinder, Fox and His Friends (1975) sau The Bitter Tears of Petra von Kant (1972) pentru explorarea relațiilor homosexuale. Totuși, poate și Berlin Alexanderplatz (1980, 14 episoade) și Lola (1981) pregătesc mai mult din tonalitatea din Querelle. După, aș sugera You and the Night/Les rencontres d'après minuit (r. Yann Gonzalez, 2013) pentru același balans între sexualitate și artificialitate împodobit cu aspirații filosofice sau, într-o cheie total răsturnată, comică, The Virgin Psychics (r. Sono Sion, 2015).

Ce trebuie știut despre regizor?

Rainer Werner Fassbinder s-a afirmat inițial în teatru, devenind apoi unul dintre cei mai prolifici regizori germani de după război, 41, majoritatea lungmetraje, lucrând, totodată, și ca scenarist, actor sau monteur, în mare parte sub pseudonimul Franz Walsch. Un exponent al Noului Cinematograf German, alături de alți cineaști precum Werner Herzog sau Wim Wenders, Fassbinder rămâne foarte cunoscut pentru observațiile fine, intelectuale, asupra societății mic-burgheze din perioada postbelică, valorificând un auteurism al provocatorului, al unui amplu comentariu social despre moralitate și relații interumane, cu accente ale unei explorări homoerotice. Filmele sale rămân controversate și subversive, chiar dacă unele preiau modele hollywoodiene într-o manieră experimentală, și tratează în genere indivizi contestați sau marginalizați de societatea în care trăiesc. La fel de controversată rămâne și personalitatea lui Fassbinder, prin relațiile sale homosexuale și poveștile din baruri, alături de acel look iconic al jachetelor de piele.

***
Proiecția filmului va fi urmată de o discuție moderată de Bogdan Balla, student la Regie Film, și Teodora Leu, studentă la Comunicare Audio-Vizuală, în cadrul UNATC.

Citește și Queer Love Stories