Cineclub FILM MENU: Traité de bave et d'éternité (r. Isidore Isou, 1951)

De ce merită văzut filmul?

Traité de bave et d'éternité e filmul manifest al mișcării letriste, inițiată în anii ’40 în Franța de Isidore Isou, intelectual de origine română, care introduce principiile teoretice de bază ale filmului letrist: montajul discrepant (care propune dezacordul între imagine și sunet), alterarea peliculei prin zgârierea sau distrugerea ei, folosirea unor materiale filmate degradate sau a materialelor de arhivă. Traité de bave et d'éternité este primul film al mișcării letriste și oferă un portret amplu al avangardei franceze a anilor ’50, centrată asupra grupării letriste și a inițiatorului ei. Mișcarea se dezvoltă inițial în poezie, urmând să prindă rădăcini în multe alte arii culturale, precum pictura, teoria politică și filmul. Totodată, ce face filmul și mai important în istoria artei și a cinemaului, e influența letrismulului asupra unor mișcări precum Nouveau réalisme, situaționismul (fondat de Guy Debord, care anterior fondării mișcării era unul dintre figurile centrale ale letrismului), Noul Val Francez sau asupra unor cineaști emblematici pentru filmul de avangardă precum Stan Brakhage.

Ce ar trebui văzut înainte și ce după?

Deși tributar dadaismului și suprarealismului, Traité de bave et d'éternité vine cu unele propuneri inedite în cinemaul transgresiv, ceea ce îngreunează o anumită recomandare înainte de filmul lui Isou. Totuși, o familiarizare cu mișcarea Dada în film precum Entr’acte (René Clair, 1924), filmele lui Man Ray (La retour à la raison, 1923), Marcel Duchamp (Anémic Cinéma, 1926) sau cea anarhistă prin Jean Vigo (À propos de Nice, 1930) e esențială. Pentru că letrismul a influențat mult direcția lui Stan Brakhage, o privire asupra filmografiei sale (câteva titluri esențiale fiind Dog Star Man, Mothlight și The Act of Seeing With One’s Own Eyes) ar fi benefică. De asemenea, filmele mișcării Fluxus sunt potrivite. După filmul lui Isou, Le film est déjà commancé? al lui Maurice Lemaître e o aprofundare a propunerilor letrismului în cinema, deși Lemaître se distanțează oarecum de direcția teoretică inițiată de Isou, în favoarea unui performance live (syncinéma).

Ce trebui știut despre regizor?

Isidore Isou nu a fost un cineast, per se. Împreună cu Gabriel Pomerand, fondează în 1946 mișcarea letristă, care propune utilizarea literelor drept „sunete” și „imagini”, literele devenind o formă de expresie, redată prin abstracții. La baza mișcării se află suprarealismul și dadaismul, Isou considerându-l pe Tristan Tzara un om de geniu. Letrismul propune o nouă formă de pozie fonetică, fără a avea vreo legătură cu modul de scriere obișnuit sau cu tropii, fiind mai degrabă o serie de acțiuni improvizate (diverse sunete aleatorii cu rezonanță muzicală). Filmul e însă un mediu care stârnește interesul letriștilor și pe care îl considerau un mediu mort care avea nevoie să renască. În 1949, Isou publică romanul său numit Isou ou la mécanique des femmes, inspirat de obsesia sa față de Rhea Sue Sanders, care avea 16 ani la acel moment și care e interzis la un an după publicare, autorul fiind condamnat la 8 luni de închisoare (sentința e ulterior abandonată în favoarea unei amenzi). Mișcarea letristă începe să aibă un impact din ce în ce mai mare asupra intelectualilor și a sferei de avangardă franceze. Traité de bave et d'éternité divizează criticii și stârnește numeroase controverse, fiind ulterior proiectat la Cannes. Pe lângă acest film, alte lucrări ale sale care descriu conceptele propuse de letrism sunt Introduction à une Nouvelle Poésie et une Nouvelle Musique (1947) și Les Champs de Force de la Peinture Lettriste (1964).

***

Proiecția filmului va fi urmată de o discuție cu Bogdan Balla și Călin Boto, redactori Film Menu. Intrarea este liberă.