Cineclub FILM MENU: Woman in the Dunes (r. Hiroshi Teshihagara, 1964)

De ce merită văzut filmul?

Nisipul se unduiește monumental în Woman in the Dunes (1964), o alegorie erotică despre viață, desfășurată într-un peisaj deșertic, dar claustrofobic. Filmul este de o poeticitate sisifică, în care o femeie îl ține captiv pe outsider-ul ,,el”, în obligativitatea de a săpa în nisip și a nu fi înghițiți în pustiu. Într-o supraimpresiune monocromatică, straturile, ca niște riduri zgrunțuroase, ale nisipului, dezvăluie trupul gol al femeii - o imagine de un senzualism pur. Pielea murdară de particulele strălucitoare de nisip se îmbibă sub transpirația celor doi, în secvențele de sex. Pe o coloană sonoră înfricoșătoare dezbat despre ce-ar fi fost dacă ei ar exploata nisipul și nu ar fi victimile colectate de pericolul imensității acestuia. Womanin the Dunes este cel de-al doilea lungmetraj al cineastului Hiroshi Teshigahara, bazat pe romanul omonim al lui Kōbō Abe (care semnează și scenariul), creator al unor explorări suprareale ale omului modern în societate.

Ce ar trebui văzut înainte și după?

Temele fundamentale, precum libertatea în comparație cu restrângerile societății moderne, complexitatea identității și individualității din ,Woman in the Dunes sunt extinse în următorul lung-metraj al lui Teshigahara The Face of Another (1966). De data aceasta, abordarea în cheie avangardistă și chiar sci-fi surpinde alienarea în formele ei cele mai extreme, urmărind dificultatea personajului principal de a-și însuși o altă identitate fizică. Ca o primă incursiune în spațiile mistice pe care le proiectează Teshigahara, mai ales în colaborare cu Abe, în lupta cu personajele sale, merită vizionat Pitfall (1962), care ia forma unui ghost story descris de regizor ca un documentar fantastic. Teshigahara este revendicat de Noul Val Japonez, la fel ca cineaști precum Susumu Hani (Nanami, The Inferno of First Love, 1968) sau Kaneto Shindo (The Naked Island, 1960), asemănători în natura realităților problematizate.

Ce ar trebui știut despre regizor?

Hiroshi Teshigahara ajunge să exploreze în mediul cinematografic după o experiență vastă în arte precum pictura și sculptura. Fiul maestrului care a fondat Sogestu School of Ikebana, rămâne fascinat de opera literară a lui Kōbō Abe și dorește să ecranizeze romanul Woman in the Dunes, dar pentru primul său film alege un scenariu original scris de către autor, devenit Pitfall, a cărui coloană sonoră a fost realizată de compozitorul Toru Takemitsu, colaborator și pentru următoarele sale proiecte. Regizează Woman in the Dunes, premiat cu Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes, film urmat de alte două ecranizări după romane ale lui Abe (The Face of Another și The Man Without a Map). Niciunul dintre aceste filme nu se bucura de o receptare la fel de fericită. Spre finalul carierei, filmele sale se depărtează de tradiția existențialist-kafkiană a celor care l-au consacrat în anii 1960. În 1984, reușește să finalizeze mult-visatul documentar despre opera lui Antonio Gaudi, dar singurul succes internațional pe care îl va mai avea va fi Rikyu. Contribuțiile sale ulterioare pendulează între documentar, expoziții și preluarea moștenirii paterne de a conduce școala de ikebana.

***

Proiecția filmului va fi urmată de o discuție moderată de Teona Galgoțiu și Diana Smeu, redactori Film Menu. Intrarea este liberă.