De ce merită văzut filmul?
Filmul lui Allen este un documentar despre viața lui Leonard Zelig, un personaj al epocii jazzului a cărui celebritate s-a datorat capacității sale cameleonice de a-și însuși caracteristicile fizice ale persoanelor din jurul său. Documentarul include materiale de arhivă în care Zelig apare alături de personaje istorice precum F. Scott Fitzgerald, Adolf Hitler sau Papa Pius al XI-lea, dar și interviuri color în care intelectuali precum Susan Sontag sau Saul Bellow descriu importanța fenomenului Zelig. Însă Zelig nu a existat -documentarul lui Allen este o comedie de ficțiune inspirată din propriile sale insecurități în legătură cu identitatea. După o serie de comedii de succes, menționate mai jos, Allen decide să încerce un experiment formal care presupune intercalarea unor buletine de știri (dar și fotografii, fragmente de ziar etc.) fictive cu materiale reale de arhivă ale epocii, în care protagoniștii (Zelig, interpretat desigur tot de Allen, și psihiatra Eudora Fletcher, jucată de Mia Farrow la prima sa colaborare cu Allen) vor fi inserați în postproducție. Efectele speciale, cu atât mai spectaculoase cu cât au fost realizate înainte de începutul erei tehnologiei digitale, sunt însă doar un pretext de care Allen se folosește pentru a spune o poveste despre conformism și celebritate. Prin Zelig, Allen reușește să zugrăvească nu doar portretul unei epoci pe care o satirizează afectuos, ci și un autoportret, unul dintre acele filme rare care, fără a fi pedante, vorbesc atât despre ele însele, cât și despre autorul lor.
Ce ar trebui văzut înainte și ce după?
Adevărul e că Woody Allen are o droaie de filme care trebuie văzute. Doar pentru a putea poziționa Zelig în vasta filmografie a lui Allen, merită văzute înainte măcar Take the Money and Run, Love and Death şi Annie Hall, trei dintre cele mai cunoscute comedii ale lui Allen anterioare apariției lui Zelig. Dintre acestea, Take the Money and Run, primul mockumentar al lui Woody Allen, este filmul care se aseamănă cel mai mult din punct de vedere stilistic cu Zelig, dovedind preocuparea lui Allen pentru ceea ce reprezenta pe atunci foarte recenta nișă a fuziunii dintre comedie și documentar. Nișă în popularizarea căreia a avut un rol crucial minunatul A Hard Day’s Night al lui Richard Lester, cu cei patru Beatles în rolurile principale, primul film mockumentar de lungmetraj şi implicit o rudă îndepărtată a lui Zelig. În ceea ce privește filmele care trebuie văzute după Zelig, aici pot intra atât filmele ulterioare ale lui Allen (da, alea o sută), cât și câteva alte filme ulterioare din familia largă a mockumentarului, de la This is Spinal Tap până chiar la, de ce nu, controversatul Borat.
Ce trebuie știut despre regizor?
Woody Allen a fost mai întâi scriitor de glume pentru reviste și scenarii de TV. Apoi a devenit stand-up comedian. Apoi regizor. Și actor. În majoritatea filmelor sale, se joacă pe sine, sau, cel puțin, imaginea publicului despre sine - intelectualul coleric și timid. Allen a realizat câteva dintre cele mai importante filme ale cinematografiei americane (Zelig, de pildă, a fost proiectat recent la MoMA). De când lumea, Allen realizează cel puțin un film pe an - în momentul ăsta, este în postproducție cu un film în care joacă Timothée Chalamet și Selena Gomez. În paralel, ține săptămânal concerte la clarinet alături de trupa sa de jazz. În plus, se menține ocupat cu negarea repetată a acuzațiilor de abuz ale fiicei sale, Dylan.
***
Intrarea este liberă. Proiecția filmului va fi urmată de o discuție moderată de Teodora Leu, studentă la Comunicare Audio-Vizuală, și Codrin Vasile, student la Regie Film, în cadrul UNATC.